Piața Obor: Răzvan, chef-ul care creează Zest Pizza, dezvăluie secretul rețetelor sale
Cu patru feluri de brânză… sau cu salam picant?
Ori în combinații pe care unii le-ar considera cel puțin ciudate, așa cum e pizza cu ananas?
Voi cum o preferați? Care sunt ingredientele favorite în funcție de care alegeți pizza atunci când vi se face poftă?
În reportajul de azi realizat de Raluca Hatmanu aflăm care sunt ingredientele clasice și cele moderne ale celui mai popular preparat din lume: pizza.
Ce-ar fi pizza margherita fără roșii? Cam ce ar fi portativul fără cheia sol, nu? Sau, ca să mă exprim ceva mai prozaic, micul fără muștar. Însă, la începuturile ei, înainte de anul 1000, pizza semăna mai mult cu foccacia, având doar câteva plante aromatice aruncate peste aluat înainte de a fi dată la cuptor. Roșiile au apărut mult mai târziu, când au fost aduse în Europa de pe proaspăt descoperitul continent american. La pachet cu cartofii, porumbul, gândacul de Colorado și… sifilisul. Dar asta e altă poveste, care nu are loc aici.
De-a lungul veacurilor, pizza a trecut prin numeroase transformări, un moment decisiv fiind acela în care italienii din zona Napoli, orașul de baștină, își strângeau bocceluța, o îmbrățișau pe Nonna și urcau cu sufletul plin de visuri americane la bordul unui vapor cu care înfruntau Atlanticul. Pregătiți pentru o altă viață, dar cu mâncarea de acasă, pentru că și în Lumea Nouă, italienii s-au apucat să facă ce știau ei mai bine: pizza și paste.
Se pare că prima pizzerie din Manhattan a fost deschisă în 1905. Însă, la vremea aia, americanii nu prea se aventurau în cartierele locuite de imigranți, așa că, practic, nu știau ce bunătate pierd.
După Al Doilea Război Mondial a prins a bate vântul schimbării. Și nu doar în Statele Unite, ci în toată lumea. Oamenii au început să descopere bucuria de a călători. Iar americanii au exportat în toată lumea nu doar jeanșii și rock’n roll-ul, ci și pizza.
Așa se face că pe blat au apărut ingrediente noi, influențate de noile vremuri și de obiceiurile culinare ale diverselor popoare. Unii specialiști din domeniu consideră că există doar două tipuri de pizza autentice: Marinara și Margherita. Despre Margherita am vorbit data trecută. Iar Marinara – numită astfel pentru că era pregătită, în mod tradițional, de soțiile marinarilor atunci când aceștia se întorceau acasă – este și mai simplă, blatul fiind acoperit doar cu roșii, oregano, usturoi și ulei de măsline.
În România, Zest Pizza respectă rețetele tradiționale, dar a venit și cu ingrediente inedite precum kale, măcriș și leurdă – atunci când e vremea lor, pancetta, salsiccia. Dar zestul, adică coaja de lămâie, este secretul, spune Răzvan, chef-ul care creează aceste rețete.
Dar, indiferent cu ce e făcută, puțini spre deloc sunt cei care pot spune NU unei pizza abia scoase din cuptor și mai ales marginii de aluat crocant. Pentru că la Zest Pizza, aluatul este el însuși un ingredient. Cel mai important. Îi dedicăm un episod special săptămâna viitoare, când ne reîntâlnim în Piața Obor. Până atunci… poftă bună!
