Piaţa Obor: pentru cine se învârteau roțile în perioada ceaușistă
După 3 decenii de capitalism original, în mod spectaculos, comunismul a ajuns “retro”.
“Socialistele orașului” – mașinile pentru care românul trudea o viață – și-au dat întâlnire la Casa Poporului. Le descoperim împreună cu Manuela Nicolescu și Iorgu Ianuși sâmbătă de la 10:00, pe frecvențele Europa FM, în emisiunea “Piaţa Obor”.
În România de dinainte de 1989, te simțeai supernorocos dacă, după ani de așteptare, îți venea rândul la o Dacie 1300: era mașina visurilor, dar și a chinurilor din comunism. Mașina reparațiilor miraculoase, prin care și un ciorap de damă răsucit putea fi pus pe post de curea de ventilator.
Stapâna asfaltului era însă o Dacie jumătate albă, jumătate albastră, cu portavoce şi girofar. Avea însemnele Miliţiei: o vedeai și fugeai.
Într-o epocă în care duminica se circula în funcție de numărul de înmatriculare (par sau impar), nomenclatura se putea mișca în voie. Și avea și cu ce.
Ceaușescu se dădea cu “Tovarășa” – o Dacie 2000 care avea aer condiționat, închidere centralizată, transmisie automată cu 3 viteze, pilot automat, servofrână, servodirecție, închidere centralizată, geamuri electrice și prindea o viteză de 174km/h.
O mașină destinată exclusiv nomenclaturii: negru sau albastru au fost singurele culori în care s-a produs Dacia 2000. Mașina folosită în anii ’80 de Nicolae Ceaușescu avea (și încă are) motor de 2,2 l și 116 cai putere.
