NATO a decis să sporească prezenţa navală în Marea Neagră, prin crearea unei unităţi speciale
Miniştrii Apărării din statele membre NATO au decis astăzi, în a doua zi a reuniunii lor, să sporească prezenţa navală în Marea Neagră, prin crearea unei unităţi speciale, pentru intensificarea antrenamentelor şi exerciţiilor, a anunţat secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg.
Unitatea va funcţiona sub comandament britanic.
Într-o conferinţă de presă, Stoltenberg a dat asigurări că prezenţa aliată va respecta acordurile internaţionale, în special Convenţia de la Montreux (1936).
Secretarul General al NATO a precizat că sporirea prezenţei navale reprezintă o măsură complementară, care vizează întărirea poziţiei regionale în aer şi pe teren – pe baza trupelor multinaţionale desfăşurate în România.
Pe lângă crearea unei unităţi speciale pentru intensificarea antrenamentelor şi exerciţiilor, NATO a decis inclusiv să pună bazele unei funcţii de cooperare maritimă pentru forţele navale care operează alături de forţele aliate în regiunea Mării Negre.
Stoltenberg a precizat că aceste măsuri vor arăta lumii că aliaţii rămân împreună, uniţi şi puternici.
România a cerut această consolidare a prezenţei în Marea Neagră la ultimul summit NATO, de la Varşovia. NATO a analizat măsura în replică la anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, în 2014, însă Bulgaria şi Turcia s-au opus iniţial.
Relevanţa pentru NATO a regiunii Mării Negre este bazată pe considerente multiple. Regiunea Mării Negre include, pe lângă state membre NATO, nu doar state partenere ale alianţei, ci şi state care doresc să devină membri ai NATO, potrivit MAE de la Bucureşti.
Marcând pentru prima dată includerea unor referiri la Marea Neagră în declaraţia unui Summit NATO, summitul de la Istanbul din 2004, a evidenţiat “importanţa regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică” şi a exprimat dorinţa NATO de a identifica modalităţi de a sprijini eforturile regionale de consolidare a securităţii şi stabilităţii, prin utilizarea mecanismelor existente de cooperare ale statelor din regiune.
Declaraţiile adoptate la summiturile următoare, la Riga (2006), Bucureşti (2008), Strasbourg-Kehl (2009), Lisabona (2010) şi Chicago (2012) au reflectat, de asemenea, importanţa acordată de alianţă regiunii Mării Negre.
