Moise Guran explică de ce nu a mai intrat în politică
Moise Guran explică, pe blogul personal, motivele care l-au determinat să nu mai intre în politică, dar și de ce a așteptat finalul anului 2020 pentru a-și face publice motivele.
”De ce nu am mai vorbit deloc, după ce am făcut pasul… Simplu, ca să nu fiu nevoit să mint. Dar să nu credeți că asta a fost ușor, pentru că, mi-am dat eu seama imediat, acesta (să nu vorbești) este primul compromis pe care îl faci cu tine însuți atunci când intri în politică, primul pas spre îngrozitoarea transformare de la cetățean cu bune intenții spre politruc josnic, de gașcă, care te minte-n ochi la fel de firesc cum bea apă.
Ce am găsit în USR nu mi-a plăcut și, chiar dacă unele lucruri erau vizibile din afară, dinăuntru erau mai rele. USR nu mai era în realitate un partid nou, se învechise, căpătând, fără să fi ajuns la putere, o sumă de năravuri specifice partidelor vechi.
Am anticipat corect mult din ceea ce era acolo și, totuși, puțin. Am spus că USR și PLUS sunt două partide de naivi idealiști și, într-adevăr, mare majoritate a membrilor așa erau (încă o dată, vorbesc la trecut pentru că nu știu cum i-a schimbat acest an și, am constat eu de atunci, nimic nu e bătut în cuie). Mileniali (la limită și cei de la PLUS), corporatiști, educați, săritori, dar și destul de retractili atunci când dădeau de tupeu cinic, nesimțire sau rea-credință. Din păcate, da, am văzut și cinism, nesimțire și rea credință (e drept, mai mult în USR decât în PLUS), ceea ce nu m-a surprins cu adevărat, pentru că le mai auzisem și chiar le văzusem înainte să fac pasul spre politică.
Ceea ce nu știusem însă și aveam să o aflu la câteva săptămâni după, a fost că marea majoritate a useriștilor erau prizonierii unei minorități de câteva zeci, nici măcar sute de oameni, așa-numiții nicușoriști, grație unui statut aberant pe care guru-ul tribului, Marele Nicușor, se lăuda că îl scrisese chiar el cu mânuța lui, și care permitea respectivei minorități să blocheze orice decizie importantă, așa cum ar fi un program politic, o alianță electorală sau de guvernare, sau o fuziune. Nicușor Dan nu mai era în USR de câțiva ani, dar de fapt era, prin minoritatea respectivă și prin mecanismele pe care le lăsase în urmă și care îi dădeau o telecomandă de blocaj, în Consiliul Național, în special.
Al doilea lucru care bloca aproape tot era disprețul (dacă nu chiar ura) cvasiuniversal pentru Dan Barna. Nimeni nu părea că-l place, nimeni nu părea nici măcar că se preface că îl place, doar adversitatea diferitelor grupuri și grupulețe fiind mai mare decât cea pentru președintele partidului și fostul candidat la președinție. Paradoxal, Barna supraviețuia miraculos, jonglând cu respectivele adversități și, așa cum aveam să aflu ceva mai târziu, cu a tuturor împotriva lui Cioloș și a plusiștilor”, explică Moise Guran.
