Mihai Șora

Mihai Șora s-a născut în noiembrie 1916, la Ianova, în comitatul Timiș, pe atunci parte a imperiul Austro-Ungar. Era fiul unui preot ortodox și după ce a terminat școala primară într-un sat învecinat, Mihai Șora a făcut gimnaziul și liceul la Timișoara.

Până să dea Bacalaureatul, cunoaștea limba latină și greaca veche. Tot pe atunci și-a cunoscut și prima soție, care era premianta liceului de fete din Timișoara. Spre dezamăgirea părinților, aleasa lui Mihai Șora se trăgea dintr-o familie catolică de maghiari, din care mai făceau parte și ceva evrei. Nu a contat, și doi tineri s-au căsătorit oricum. Pus în fața faptului împlinit, tatăl lui Șora nu a avut altceva de făcut decât să îi invite la masă.

Mihai Șora a terminat Facultatea de Filosifie la București și printre profesori i-a avut pe Mircea Vulcănescu sau pe Nae Ionescu. La unul dintre seminarii, l-a avut ca asistent pe Mircea Eliade, cu care avea să țină legătura și în deceniul petrecut în Franța.

Imediat după terminarea facultății, a primit o bursă doctorală în Franța și între 1938 și 1948, Mihai Șora a locuit la Paris și apoi, la Grenoble. La Paris, a apucat momentul ocupației naziste și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost martorul multor atrocități. Așa s-a decis să intre Rezistența Franceză și în plus, a devenit și membru al Partidului Comunist Francez. La puțin timp după terminarea Războiului, a publicat (tot în Franța) prima sa lucrare filosofică.

În 1948, Șora a organizat o excursie în România alături de alți tovarăși din Partidul Comunist Francez. Cu această ocazie, și-a revăzut familia după aproape 10 ani, însă după cum avea să dezvăluie mai tărziu, nu i s-a mai permis să plece înapoi în Franța. În deceniile care au urmat, a ocupat mai multe funcții publice.

De departe, funcția cu care Mihai Șora s-a mândrit cel mai mult este cea de redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. Aici a pus bazele colecției „Biblioteca pentru toți”, prin intermediul căreia românii au avut acces la cărți ieftine scrise de autori români și străini. În plus, Mihai Șora a reușit să scoată de pe „lista neagră a Cenzurii” mai mulți autori considerați subversivi. În ceea ce privește propriile opere, Șora s-a reapucat de scris abia în 1968 de ani. Așadar, vorbim de o pauză de 20 de ani, dar Șora avea să spună mai târziu că “uneori, scriitori își păstrează libertatea nescriind”.

După Revoluție, a fost Ministru al Educației în Guvernul condus de Petre Roman și din propriile-i spuse, și-a dat demisia în semn de protest. Motivul l-ar fi reprezentat Mineriada din iunie 1990, însă nu sunt puțini cei care contestă că Șora și-ar fi dat demisia.

În paralel, a fost membru fondator al Grupului de Dialog Social și a continuat să scrie. Printre multele decorații pe care le-a primit de-a lungul anilor se numără Ordinul Național Serviciul Credincios și Ordinul Național Steaua României. Ultima decorație a primit-o cu puțin timp înainte să împlinească 100 de ani și pe măsură ce s-a apropiat de aceasta vârstă, Mihai Șora a devenit tot mai activ pe Facebook.

Prin intermediul rețelei de socializare, le-a cerut celor mai tineri să participe la protestele care într-un final, au blocat Ordonanță 13. Mihai Șora însuși a participat la aceste proteste și într-o postare din perioada respectivă, filosoful spunea că „dacă nedreptatea devine lege, rezistența devine datorie.”.