Sub cerul liber, ai nimănui: Cu familiile ucise de ruși și cu locuințele distruse, tot mai mulți ucraineni spun că nu știu încotro să se ducă. În satele care au mai rămas întregi, populația e sub teroare. Atacurile nu încetează, niciodată nu se știe când pot ataca rușii – cu rachete ori terestru. Iar cei rămași în viață așteaptă vești de pe front, de la copiii și tații lor angajați în lupte. Are 64 de ani, se numește Tatiana și e încă în Mariupol. Casa ei nu mai există, i-au bombardat-o rușii.
„Te trezești dimineața și plângi. Plângi și seara. Habar nu am unde să mă duc”, spune Tatiana.
Femeia stă pe o bancă în fața unui bloc distrus și le spune jurnaliștilor BBC că nu are unde să meargă.
„Nu am unde să mă duc. Aș fi plecat de bunăvoie dacă mi-ar fi oferit o locuință, aș fi plecat astăzi. Dar așa, unde să mă duc?”, mai spune Tatiana.
Orașul-port Mariupol, unde mai rezistă doar luptătorii baricadați în oțelăria Azovstal, alături de civilii rămași captivi, e distrus aproape complet.
Tatiana: E înspăimântător. Nu se oprește. Nu știu unde o să stau aici la iarnă. Nu avem acoperiș, nu avem ferestre
„Totul e distrus, totul e stricat. Unde să se ducă lumea acum? Aici, stau oamenii cu copiii, unii bebeluși. Bineînțeles că e înspăimântător. Nu se oprește. Nu știu unde o să stau aici la iarnă. Nu avem acoperiș, nu avem ferestre. Totul e foarte complicat”, mai spune Tatiana.
În multe familii, subliniază BBC, oamenii spun că rușii le-au luat pe cineva drag.
„Opriți-vă în orice sat din regiunea de la vest a Kievului, unde armata rusă a terorizat populația civilă timp de o lună și veți auzi câte o poveste despre cineva care a dispărut. Un frate care a plecat să ducă benzină unui prieten și nu a ajuns niciodată. Un tată care și-a părăsit casa pentru o comisie și nu s-a mai întors. Un fiu care a fugit cu pistolul și nu s-a uitat înapoi”, scrie BBC.
Sursa foto: Captură foto / BBC
