Mai există vreo şansă pentru o Europă unită?
Aseară, după ce echipa de handbal feminin CSM București a câștigat Liga Campionilor, premierul Dacian Cioloș a postat pe Facebook un mesaj de felicitare pentru echipă, însoțit de următorul comentariu:
“Iată că împreună, atunci când știm să muncim, când investim cum trebuie, când știm să adunăm talentele din capitală, din țară și din întreaga lume putem fi campioni.
Este o lecție de patriotism, organizare și muncă de echipă. Patriotism, pentru că echipa este un proiect românesc de enorm succes internațional.
Poate că toți cei care au încercat să pună pe alte coordonate complet greșite perfomanța de la Opera Natională, unde românii si alții au facut perfomanță internațională, ar trebui să se uite la această echipă minunată și să învețe să lucreze împreună. Pentru România și pentru București!”
Trimiterea lui Cioloș este străvezie în contextul în care jumătate din echipa CSM București, zece din cei 20 de membri ai lotului, socotindu-l și pe antrenorul danez, sunt străini. Face asta echipa CSM București mai puțin românească?
La Operă, a fost un conflict declanșat de angajații români care au cerut îndepărtarea străinilor.
Multiculturalismul european trece acum prin clipe grele, granițele se închid, iar partidele xenofobe care răspândesc teama și ura față de străini sunt în mare vogă. Sigur, valul de migrație din ultimul an a jucat un rol, dar unul secundar dacă ținem cont de faptul că aceste partide xenofobe au început să câștige teren încă de la deschiderea granițelor pentru polonezi, unguri, români și bulgari.
Acum granițele se închid, acordul Schengen mai există doar cu numele, iar eu vă întreb astăzi dacă puteți munci, trăi, dacă vă puteți bucura sau puteți fi triști în țara noastră alături de alți oameni din alte țări. Alături de străini.
Mai există vreo şansă pentru o Europă Unită și prosperă, una multiculturală, așa cum a început acest proiect acum 60 de ani, sau viitorul este al unor națiuni concurente?
