Ion Minulescu

Ion Minulescu este unul dintre cei mai importanți poeți simboliști ai României.

S-a născut la Slatina, în ianuarie 1881, înt-o familie de negustori. Nu a apucat să își cunoască tatăl, care murise cu puțin timp înainte de nașterea sa. Așa se explică, macar parțial, de ce Ion Minulescu a copilărit la Pitești, orașul natal al mamei. Cei care l-au cunoscut, spun că a fost un adolescent rebel, lucru pe care însuși Ion Minulescu avea să îl recunoască în romanul autobiografic “Corigent la limba română”. Deși este recunoscut ca poet, numărul romanelor scrise de Minulescu este mai mare decât cel al volumelor de poezie.

Pentru a scăpa de problemele cu profesorii și colegii, Minulescu a urmat cursurile unei liceu privat, unde a terminat doi ani într-unul singur.

Tot pe atunci, a început să publice primele poezii în revista “Povestea vorbei”. Ca o paranteză, “Povestea vorbei” era cumva continuatoarea unei alte reviste de mare traditie, scoase initial de Caragiale, Slavici sau Coșbuc. Revenind la Minulescu, acesta a semnat primele poezii cu pseudonimul I.M. Nirvan.

Pe atunci, nu era decis să își dedice viața literaturii și drept dovadă, în 1900 a plecat la Paris unde a urmat cursurile Facultății de Drept. La momentul respectiv, în capitala Franței se aflau foarte mulți artiști români, cu care Ion Minulescu a legat prietenii.

Printre ei, pictorii Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu sau Jean Steriadi. De altfel, în care memorială Ion Minulescu din București se și alfă mai multe tablouri are celor menționați.

La Paris, Ion Minulescu s-a îndrăgostit definitiv de poezia simbolistă, gen pe care avea să îl cultive pentru tot restul vieții.

A început să fie remarcat în 1906, când întors în țară, i-au apărut primele romanţe în revista “Viaţa literară”. Doi ani mai târziu, le-a pus laolalta în volumul “Romanţe pentru mai târziu”, ale cărui stocuri au fost epuizate rapid. Prin urmare, a doua ediție a volumului a apărut în anul imediat următor.

Ca autor de teatru, Ion Minulescu a debutat în 1921, când la Teatrul Naţional au fost puse în scenă piesele “Pleacă berzele” şi “Lulu Popescu”. Întâmplător sau nu, ulterior a și fost numit director al Teatrului Național din București. În plus, vreme de 18 ani a fost director general în cadrul Ministerului Culturii și Artelor și folosindu-se de aceasta funcție, a instituit Premiul Naţional pentru Poezie şi a înființat Salonul Oficial de Pictură.

Ion Minulescu a murit în aprilie 1944, când Bucureștiul era bombardat de aviația anglo-americană. Nu a fost ucis efectiv în timpul bombardamentului, însă din cauza stresului, a făcut un stop cardiac.