Ion I.C. Brătianu

Puțini sunt oamenii politici care ajung să fie respectați și de adversarii lor. Cu atât mai puțin pe meleagurile noastre, și un astfel de exemplu fericit este Ion I.C. Brătianu. S-a născut în august 1864, pe moșia familiei din județul Argeș. De altfel, la Conacul Florica s-au născut și au trăit cei mai mulți dintre Brătieni, una dintre cele mai influente familii care au condus România.

Revenin la Ion. I.C. Brăianu, căruia i se mai spunea și Ionel, acesta a făcut liceul la Colegiul Sfântul Sava din București și apoi, din proprie inițiativă, s-a înscris voluntar în cadrul unui Regiment de Artilerie.

A urmat și cursurile Școlii de Drumuri și Poduri și și-a completat studiile în Franța, unde a și obținut diploma de inginer. Când s-a întors în țară, a lucrat pe mai multe șantiere de cale ferată, sub conducerea lui Anghel Saligny. E drept că nu și-a practicat meseria prea mult, pentru că la vârsta de 31 de ani a devenit deputat al Partidului Liber. Desigur, a contat și faptul că partidul era condus chiar de tatăl său, Ion C. Brătianu.

Prima funcție executivă a ocupat-o începând cu martie 1897, și era cea de Ministru al Lucrărilor Publice. În impresionanta sa carieră politică, Ion I.C. Brătianu a acumulat mai multe recorduri: a fost de cinci ori prim-ministru, de trei ori ministru de interne și de câte două ori ministru al apărării și al afacerilor externe. În plus, a condus Partidul Liberal vreme de aproape două decenii.

Prima mare încercare pe care a Ion I.C. Brătianu a avut-o de trecut a fost Răcoala din 1907. Aceasta a fost înabușită în sânge pe când chiar el era ministru de interne și cumva în compensație, în anii care au urmat, Ionel Brătianu a militat pentru Reforma Agrară, care a dus la împropietărirea țăranilor.

Imediat după terminarea Primului Război Mondial, a avut rol extrem de important în negocierile de pace de la Paris și ulterior, a fost primul premier al României Mari. În 1923, Guvernul pe care îl conducea a dat României o nouă constituție, printre cele mai moderne din Europa acelor ani.

S-a stins pe neașteptate în noiembrie 1927, din cauza complicațiilor provocate de o laringită. Pierderea sa a fost cu atât mai mare în condițiile în care cu doar câteva luni înainte, murea și Regele Ferdinand. Deloc întâmplător, pentru România au urmat ani tot mai complicați.