Impozitarea săracilor
Noul cod fiscal a stârnit, și încă mai stârnește, valuri în societatea noastră. Așa se întâmplă la fiecare schimbare majoră a legislației, dar parcă cea mai dezbătută problemă în acest început de an a fost impozitarea celor fără de venituri.
Ceea ce și-a propus statul este să forțeze ușor-ușor ieșirea la suprafață a celor care muncesc la negru și a cerut tuturor persoanelor care nu realizează venituri să facă o declarație în acest sens. Aceeași lege stabilește că aceste persoane trebuie să contribuie la Fondul Național de Sănătate plătind, la valoarea salariului minim, de acum, 57 de lei pe lună.
Apare din această formulare o imposibilitate logică – cum să plătești ceva dacă nu ai de unde? Atâta doar că legea exclude de la această prevedere exact persoanele care nu au de unde. Pensionarii cu pensii sociale sunt excluși, iar ceilalți oricum plăteau, șomerii sunt excluși, persoanele fizice autorizate și cele care fac venituri din activități independente sau din activități agricole, oricum plăteau, mamele aflate în concediul de îngrijire a copilului și lehuzele sunt scutite, cei care trăiesc din ajutor social sunt de asemenea scutiți. Sunt scutiți, de asemenea, elevii și studenții, orfanii până la vârsta de 26 de ani, soțul sau soția unei persoane asigurate, veteranii de război și văduvele lor, persoanele cu handicap și cele care suferă de boli grave, dacă nu realizează venituri din muncă.
Cei care au făcut legea au încercat să cuprindă toate formele legale de venit, astfel încât să rămână în sfera acestei legi, doar cele care fac bani la negru, din diferite activități. Asta nu înseamnă că statul a presupus că cei care fac bani la negru sunt obligatoriu bogați, maneliști sau hoți. Pur și simplu e vorba de o încercare de a-i face să intre în legalitate, asta în condițiile în care chiar nu ne ajung niciodată banii pentru sănătate.
Ar trebui sau nu să impoziteze statul persoanele care nu au venituri declarate?
