Educaţie şi răsfăţ

Există o vorbă rostită cu fereală printre părinții de azi, aceea că în viață, copiii răsfățați ar avea mai multe șanse. Nu știu câți dintre dumneavoastră cred într-adevăr asta, nu știu nici măcar dacă vreo statisctică poate confirma sau nu această vorbă, dar avem o emisiune să o dezbatem.

„Adevărul” a publicat ieri, de ziua copilului, o fotografie cu Viorel Hrebenciuc și fiul său, o fotografie veche, din anii 90, făcută pe stadionul Ghencea, într-o vreme când Andrei Hrebenciuc avea opt, poate zece ani, iar taică-su era secretarul general al guvernului Văcăroiu.

Astăzi, și tatăl și fiul sunt după gratii, semn că fie vorba cu copiii răsfățați n-a fost niciodată valabilă, fie perioada prin care trece țara noastră a suspendat-o temporar. 

În viață întâlnim însă fiecare dintre noi situații în care copiii își pun părinții în dificultate. Ei fac boacăne, mai mici sau mai mari, iar părinții reacționează mai moale sau mai ferm, în extreme acceptând impasibili răsfățul sau, din contră, snopindu-și militărește copilul în bătaie, ca să îl învețe cu greutățile vieții.

Prin ce situații dificile ați trecut în calitate de părinți sau de copii? Cum ați reacționat în calitate de părinte?

Ce efect a avut asupra dumneavoastră, copil fiind, reacția mai moale sau mai dură a părintelui în cazul unei boacăne pe care ați făcut-o?

Credeți că este adevărat că o educație cu mai multe libertăți îi stimulează copilului creativitatea, pregătindu-l mai bine pentru viață? Dar invers, nu o fi adevărat că o copilărie plină de încercări și de privațiuni îl pregătesc mai bine pe viitorul adult de viața, deloc ușoară, din țara noastră?