Eduardo Garcia del Amo, aducătorul vinului spaniol în România – INTERVIUL VIDEO

Eduardo Garcia del Amo este distribuitor de vin în România  și este cunoscut ca unul dintre  reprezentanții cramelor spaniole.

A venit în țară cu gândul să stea șase luni, dar a rămas timp de doisprezece ani. Nu s-a gândit vreodată că va începe o afacere cu vinuri, însă din 2013 a decis să facă ce-i place mai mult, să intre în lumea asta: „Familia avea o mică cramă în Spania cu magazine, am vândut-o la un grup mai mare, dar tot am rămas în lumea vinului. Am plecat din 2013 de la o necesitate. Ne plăcea, dar nu găseam un vin spaniol, specialitatea noastră, un vin spaniol la un preț sănătos, în București.”

Eduardo Garcia povestește, la Medium Rare cu Adrian Hădean, cum  a reușit să construiască de la zero propria afacere: „Am ajuns la o firmă mică, dar sănătoasă. E complicat să faci afaceri în România. Cu vinuri are și o parte pozitivă. Dacă dai faliment, te închizi la tine în depozit, ai 20.000 de sticle și bei până vin după tine”, spune pe un ton glumeț.

A început în urmă cu patru ani și a cunoscut oameni frumoși din lumea vinului. Pentru el vinul spaniol este cel mai calitativ și gustos: „ În Spania, concurența este foarte mare, lumea nu-și mai permite să facă un vin prost, un vin prost în Spania nu se vinde, nici măcar nu se exportă.”mai povestește el.

Crede că nu ar fi fost la fel de calitativ gustul vinului dacă nu ar fi existat o legislație potrivită în Europa: „La un moment dat Europa a venit și a pus piciorul în prag. Ok, ce înseamnă vinul, care sunt caracteristicile minime pe care trebuie să le aibă un vin, fiecare zonă ce trebuie să facă, ce struguri poate să folosească, cum trebuie îmbuteliat, fără legislație nu cred că ar fi fost calitatea care este. ”

Eduardo mai povestește, tot în cadrul emisiunii Medium Rare cu Adrian Hădean, că s-a confruntat și cu vremuri mai dificile: „În perioada comunistă, aici în România, am căutat numai volum. Volum, volum, volum. Și vița de vie care era veche, care producea cât producea, dar la un nivel de calitate bestial a fost distrusă și a fost înlocuită cu vița de vie nouă. ”

„E o senzație tare ciudată. În familia mea, mama mea este în Spania, încerc să trec pe la ea cât pot de mult, dacă stau de vorbă cu ea și întrebă ceva repede, eu răspund în română, ea face mișto de mine, prietenii mei zic că nu mai știu spaniolă, dacă scriu în spaniolă greșesc gramatical, dacă scriu în română este mare dezastru. Sunt romaniol”, se amuză el.

„Dacă spunem că doar România e casa mea, doar Spania e casa mea, înseamnă că suntem țărani. N-aș renunța niciodată la Spania, cum n-aș renunța niciodată la România.”

Crede că aproape orice cramă ar trebui să aibă o parte de vin mai ieftin, unde se susține afacerea pe volum, vin care de cele mai multe ori este pentru export, dar nu înseamnă că este un vin prost: „Raportul calitate-preț la noi în Spania este fantastic. Cred că suntem chiar imbatabili. Un vin ieftin înseamnă probabil o viță de vie puțin mai tânără, un vin dintr-o zonă mai puțin privilegiată, un vin care nu este atât de complex, dar care totuși este corect. Un vin scump, marketingul ajută, vița de vie ajută, cu o structură de vânzări mai complexă. Un sistem de suport al importatorului.”

Cu toate că a băut uneori și vinuri care depășeau 1000 de euro, crede că important la această băutură este să nu o bei singur: „Important este să nu-l bei singur. Atunci nu mai are niciun farmec. Este probabil cea mai bună cale de comunicare. Noi aveam o vorbă, niciun contract bun, indiferent din ce sector de activitate, n-a fost semnat fără un pic de băutură.”