Drumuri europene: Angela Filote, Reprezentanța Comisiei Europene

Interviu de Sorin Dragomir

Zilele acestea este în plină desfășurare procesul de selecție al viitorului șef al Biroului de presă al Reprezentanței Comisiei Europene în România. Este locul de muncă de unde a pornit la drum, în 1993, Angela FILOTE, în prezent șefa Reprezentanței, practic ambasadorul Uniunii Europene la București.

În Lumea Europa FM, refacem parcursul unei cariere de succes. Angela Filote rememorează anii de studenție, lecția de viață primită de la chelnerul alături de care a făcut practică în anii studenției, locul de muncă dintr-un abator, unde a fost repartizată , momentul Revoluției din 1989 și drumul din România, către România, prin Ankara, Cairo și Bruxelles.

Actuala șefă a Reprezentanței Comisiei Europene povestește cum a obținut primul job, la București, ca purtător de cuvânt al Delegației Comisiei Europene în România, și cum se defășura activitatea la Bruxelles, unde a fost purtător de cuvânt pentru Extindere.

 

“Mă trezeam în fiecare dimineață la ora 5, eu nu sunt un „early riser”, adică mă trezesc foarte greu dimineața, făceam o oră de yoga, să mă energizez, să mă calibrez și pe urmă intram în “malaxor”. Malaxorul mă scuipa undeva, seara, pe la 11- 12, când nu mă culcam. Stăteam cu capul pe pernă, telefonul pe pernă, lângă mine și primeam – nu foarte des dar primeam – apeluri în cursul nopții, în cursul dimineții. La un moment dat a fost arestat liderul opoziției democratice dintr-o țară, la ora unu și jumătate am primit un apel: “Care este reacția Comisiei Europene?”; la ora două trimiteam pe SMS reacția Comisiei Europene, ăsta era ritmul de lucru. Mi-am dat seama că este minunat, este interesant și probabil dacă aș fi avut douăzeci și ceva de ani, aș fi făcut-o, că aveam resursele, aveam energia și e o trambulină extraordinară genul ăsta de post. Numai că eu eram deja sus, de asta m-au și luat, nu trebuia să cresc pe jobul respectiv, și de dragul auto-protejării, a trebuit să plec.”

 

Cum muncesc românii în comparație cu alte naționalități? Angela Filote spune că nu a observat diferențe în modul de abordare a muncii în funcție de cetățenia celor cu care a lucrat, dar își amintește cu plăcere cum a reușit să schimbe în bine percepția despre români și ce i-a spus secretara în momentul în care a părăsit postul de purtător de cuvânt pentru extindere:

 

Angela, când ai venit tu la noi în echipă, nu mai lucrasem niciodată cu niciun român. Îți spun sincer că ne era o frică când ai venit tu – “Aoleu, vine un român, cine știe cum sunt ăștia”. Eram influențați mai degrabă de ce citeam în presă, de ce citeam despre români – că nu prea muncesc, că nu sunt foarte cinstiți – și am fost foarte impresionată, nu numai de tine, dar de toți românii cu care am lucrat și pe care i-am văzut – foarte serioși, foarte “hard-working”, povestește Angela Filote despre declarația pe care i-a făcut-o la despărțire, secretara sa de origine daneză.

În patru ani cât am lucrat la Bruxelles nu am auzit vreodat pe cineva spunând despre unul dintre românii care lucrează în instituții că ar fi leneș, adaugă Angela Filote.

Drumul oricărui funcționar al Uniunii Europene, parcursul către instituțiile Bruxellesului începe cu un concurs. Angela Filote explică modul în care faci primii pași într-o astfel de carieră.

 

În primul rând să intre pe Internet pe Europa.eu, să dea cuvântul de căutare EPSO (European Personnel Selection Office, n.r.) – biroul care organizează toate concursurile și să se înscrie la newsletter-ul acestuia, ca să știe când se organizează concursuri.

În comisia Europeană nu se intră decât prin concurs, se organizează periodic niște “mega-concursuri”, dacă treci prin toate Furcile caudine, ajungi – nu să ai un job – ajungi să fii eligibil pentru un job în Comisie. Adică ajungi să fii pe o listă din care poți fi invitat să candidezi pentru un post specific, de către cei care au posturi vacante în interiorul Comisiei, la un moment dat.

Chiar asta am făcut eu de curând pentru un post pentru un post pe care îl voi avea la Reprezentanță, șeful Biroului de presă al Reprezentanței.

Acum sunt din ce în ce mai multe rigori, s-a schimbat mult de tot concursul și cred că s-a schimbat în bine, față de momentul când am intrat eu în Comisie. Sunt niște teste care îți verifică, de exemplu, capacitatea de a înțelege un text complicat sau de a face niște calcule relativ simple, matematice, sau capacitatea de a lucra în echipă, dar chiar punându-te să lucrezi într-o echipă, care de obicei e formată tot din candidați, și să gestionezi rezolvarea unei probleme, ca să te vadă cum interacționezi.

O limbă străină este minimum care se cere, în afară de limba română, care și ea este limbă oficială, și anume una dintre cele trei limbi de lucru – engleză, franceză, germană. Sigur că ajută dacă știi două, majoritatea angajaților vorbesc și engleza și franceza, din ce în ce mai mult și germana.”

Dincolo de parcursul profesional extraordinar, Angela Filote explică în Lumea Europa FM  cum o viață dedicată profesiei îți afectează relația cu cei din jur și, mai ales, familia.

Ascultați întreaga discuție: