DEȘTEPTAREA: Sărăcia, elementul comun al localităților unde vaccinarea este aproape zero

În România, campania de vaccinare merge încet sau deloc. Merge încet în orașele mari, și deloc prin unele localități mici, care au componențe etnice sau confesionale destul de variate, însă pe care le leagă, de obicei, nivelul sărăciei, foarte ridicat. Victor Marin a vorbit despre această situație cu sociologul Gelu Duminică și are câteva explicații.

Bărbulești, Cămărzana, Jina, Ulma, Slobozia Bradului, Dobromir, Valea Moldovei, Oniceni, Izvoarele Sucevei și Gherța Mică. În niciuna dintre aceste localități, rata de vaccinare nu trece de 2 la sută. Vă rugăm să faceți următorul experiment: scrieți numele comunelor în Google și selectați “știri”. Omiteți-le pe cele legate de pandemie și aproape sigur, cele mai multe rezultate de pe prima pagină vor fi despre cât de sărace, izolate sau lipsite de infrastructură sunt comunele respective.  Excepție notabilă o face Jina, unde rezultatele căutării sunt influențate de un anume cioban, care a făcut reclamă la companii de telefonie mobilă. 

Comunitățile astea aveau nevoie de un alt tip de comunicare, ca să înțeleagă ce li se întâmplă. Fiind comunități, cu precădere, în care o anumită o anumită minoritate religioasă, etnică, socială (și așa mai departe) locuiește, cu siguranță modul de comunicare trebuia adaptat lor. Și fricilor, temerilor sau angoaselor pe care comunitățile respective le au.

Gelu Duminică este sociolog și cu o seară înainte de interviu, i-am trimis lista cu cele 10 localități. Șase dintre ele au cel puțin 39 la sută dintre locuitori de altă etnie decât cea română. E vorba despre romi, ucraineni și turci. Și nu, nu există o predispoziție etnică sau genetică spre ne-vaccinare.

“Am văzut că toată comunicarea privind vaccinarea s-a făcut doar în română. Inclusiv în Secuime am văzut doar mesaje în limba română care îndemnau la vaccinare în vreme ce în campania electorală, partidele politice au avut și mesaje în maghiară. Și atunci, de ce Dumnezeu nu au făcut la fel și acum, cu vaccinarea?”

Și dacă Gelu Duminică tot a invocat Divinitatea, 4 dintre cele 10 localități unde rata vaccinării este sub 2 la sută au între 10 și 61 la sută locuitori de rit creștin neoprotestant. În condițiile în care la recensământul din 2011, procentajul neoprotestanților la nivel național era de 3,5 la sută.

“În cazul unor comunități vulnerabile din punct de vedere socio-economic, mesajul ar fi mai ușor de înțeles dacă s-ar apela fix la valorile și nevoile respectivei comunități. De exemplu, un mesaj din campanie este: “Vaccinul conține posibilitatea să călătoresc în afara țării!”. Oamenii ăia sunt atât de săraci că nu prea ies nici măcar din satul lor. Pentru ei, mesajul acesta nu contează. În schimb, dacă într-o comunitate neoprotestantă aș folosi un pasaj din Biblie în care se spune să avem grijă de trup, pentru că Dumnezeu ne-a dat și trupul și sufletul, ar fi altceva. Dacă mesajul ar fi în limba mea maternă, ar fi încă și mai bine.”

Jumătate din cele 10 localități cu rata de vaccinare de sub 2 la sută se află în Moldova. Dintre ele, 3 se află în Suceava, care într-o vreme, era descrisă ca fiind „Lombardia României”, cu referire la dezastrul similar provocat de primul val al pandemiei în nordul Italiei. Dacă nu ai mașină personală, e greu de ajuns în localitățile respective. În mai toate cazurile, e aproape imposibil cu trenul sau rata, și nu există legătură directă cu reședința de județ.

“Oamenii dezavantajați, în general, nu călătoresc 15 sau 20 de kilometri până la primul centru de vaccinare. Omul ăla trebuie să își plătească transportul și să renunțe la o zi de muncă „cu ziua”, ca să se vaccineze. Persoanele dezavantajate trăiesc azi pentru azi, indiferent de etnie și religie. Azi am ce mânca, mâine văd eu. În momentul în care vaccinarea mea, respectiv viitorul meu, pune în pericol prezentul, adică posibilitatea ca eu să pun ceva de mâncare copiilor pe masă seara, eu aleg prezentul.”

Pe de altă parte, nu e ca și cum în orașele mari are României, în care trăiesc români “get-beget”, majoritar ortodocși, care au acces la canalizare, gaze și educație (atât cât e), locuitorii rup ușile centrelor de vaccinare. Nici vorbă. Ca idee, orașele cu  rata vaccinării de peste 40 la sută sunt mai puține decât comunele cu o rată mai mică de 2 sută.