De ce merg românii la cursuri, după vârsta de 30 de ani | REPORTAJ
„Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.”
Henri Ford
La şcoală, nu ştiam cum să fugim de ore, să căutăm scutiri pentru că nu învăţasem lecţia la o materie. Acum, după vârsta de 30 de ani, uneori chiar şi mai devreme, tinerii îşi doresc să meargă la cursuri – plătite.
Culmea, nu doar pentru hobby, dar pentru a învăţa, adică ceea de ce ne-am ferit până acum în şcoală. Diferenţa ar fi că la cursurile acestea înveţi ca să aprofundezi nişte elemente, idei, şi nimeni nu te scoate la tablă, nu eşti supus ruşinii de a nu ştii lecţia, privirile colegilor nu sunt țintuite asupra ta şi profesoara nu are un catalog.
În plus, înveţi exact ceea ce te interesează, nimic mai mult, nimic mai puțin si poți oricând să renunţi dacă nu îţi place.
De exemplu, la cursul de dicție al profesoarei Carmen Ivanov , l-am găsit pe Cristian Seidler, deputat în Parlamentul României şi a venit la aceste cursuri pentru că vrea să fie înţeles mai bine şi să vorbească mai corect.
Dar românii, fie ei tineri trecuți de 30 de ani sau chiar pensionari, caută tot felul de cursuri: La Fundația Calea Victoriei au de unde alege: curs de diplomație, palatele si castelele nestiute ale României, atelier de astronomie, savoarea bucătăriei fanariote.
Cursuri pentru dezvoltare personală sunt la mare căutare: cum să-ți cultivi stima de sine, atelier de inteligenta emotională sau mindfulness, atelier despre istoria parfumurilor, atelier de pictură și câte și mai câte. Timp să aveți să le parcurgeți pe toate. Un reportaj de Alexandra Stănescu:
