Cum apar cheile?

Cheile sunt printre acele locuri în care putem vedea cât de mult poate schimba apa un peisaj. În România avem numeroase exemple spectaculoase, de la Cheile Bicazului până la Cheile Turzii, dar și Cheile Nerei sau Cheile Sohodolului. Deși astăzi pereții lor par masivi și imposibil de mișcat, peisajul nu a arătat întotdeauna așa. În spatele unei văi înguste se află procese geologice care au avut loc pe perioade de timp inimaginabil de lungi.

Când apa devine un sculptor

Unul dintre principalii „arhitecți” este apa. Un râu care curge permanent poate transporta nisip, pietriș și fragmente mici de rocă, iar acestea contribuie treptat la erodarea terenului, un proces lent și răbdător de modelare continuă a pietrei. În cazul rocilor precum calcarul, apa poate avea și un efect chimic: apa de ploaie absoarbe dioxid de carbon din atmosferă și din sol, devenind ușor acidă, iar în timp poate dizolva o parte din calcar. Procesul nu este observabil cu ochiul liber, dar după mii și milioane de ani, aceste mici modificări se pot transforma într-o vale adâncă și spectaculoasă.

Totuși, nu numai apa contribuie prin rolul său esențial în formarea cheilor: tipul și structura rocii sunt extrem de importante. Fisurile, fracturile și zonele în care rocile sunt mai puțin rezistente oferă apei trasee pe care le poate urma și lărgi treptat, influențând craterele mai mari care au să se formeze în timp.

Cheile României și formarea lor

La Cheile Bicazului, râul Bicaz a contribuit la formarea unei văi adânci în rocile din Munții Hășmaș, iar pereții de calcar care o mărginesc au fost modelați în timp de eroziune și de procese precum înghețul și dezagregarea rocii. La Cheile Turzii, pe de altă parte, râul Hășdate a contribuit la formarea spectaculoasei văi în calcare, iar fisurile și procesele de eroziune au creat pereții abrupți și numeroasele forme carstice pe care le vedem astăzi. Deși cele două locuri arată diferit, ambele ne arată cum natura se modifică de-a lungul anilor, iar cum nicio stâncă nu rămâne constantă în timp, chiar și dacă schimbările prin care trece pot fi greu de observat de oameni.

O schimbare continuă

Procesul de modelare a rocilor nu are un sfârșit definit. Pereții pe care îi vedem astăzi continuă să fie modificați de apă, îngheț, variații de temperatură și mișcări ale rocilor, doar că aceste schimbări sunt aproape imposibil de observat în timpul unei vieți. Cheile sunt, practic, peisaje într-o neîntreruptă înflorire, care au câte ceva minunat de oferit pentru fiecare generație. Data viitoare când trecem printr-o astfel de vale, putem privi pereții nu doar ca pe niște formațiuni spectaculoase, ci ca pe rezultatul unei lucrări începute cu mult înaintea noastră.

Autor: Ștefania Marta Irimia