Pe 15 iunie 2016, se împlinesc 127 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, poetul național al românilor şi membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, fiind al șaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.
Se înscrie, în 1860, la Liceul german din Cernăuți, iar în 1863 se retrage, nesuportând disciplina școlară. În 1864 este copist la Tribunalul din Botoșani, iar din 1865 este custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul.
După moartea profesorului său, se angajează ca sufleur la Teatrul Național din București.
În toamna anului 1869 pleacă la Viena, unde până în 1872 este ”student extraordinar” la Facultatea de Filosofie, neavând dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete.
Mihai Eminescu a scris prima sa poezie în ianuarie 1866, ‘‘La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o M. Eminovici.
La vârsta de 16 ani publică, în revista Familia, prima poezie, ”De-aș avea…”, semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu, numele fiind schimbat de I. Vulcan din Eminovici în Eminescu.
Se stabilite la Iași şi frecventează ședințele junimiștilor, unde își citește lucrările. Tot la Iași o cunoaște și pe Veronica Micle.
Ajunge la București, unde devine, la sfârșitul lui octombrie 1877, redactor la ziarul ‘‘Timpul”, organul de presă al Partidului Conservator.
Din această perioadă datează și marile sale creații, publicate tot aici: ”Scrisori”, ”Luceafărul”, ‘Singurătate”, ”Împărat și proletar”, ”O rămâi’‘ sau ‘‘Revedere”.
Pe 21 decembrie 1883 apare prima culegere din opera poetică eminesciană și singurul volum de poezii tipărit în timpul vieții lui Mihai Eminescu.
Pe 28 octombrie 1948, devine membru de onoare post-mortem al Academiei Române, în semn de prețuire pentru valoroasa moștenire culturală pe care ne-a lăsat-o.
Mihai Eminescu a încetat din viaţă pe 15 iunie 1889. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, la umbra unui tei.
