Casa Melik, cea mai veche casă din Bucureşti – GALERIE FOTO

București, strada Spătarului, numărul 22. Cine ar fi crezut ca la o distanță de cinci minute de Biserica Armenească, pe o străduță retrasă, se află cea mai veche casă din București?!

Construită în anul 1760, Casa Melik este considerată de specialiști a fi cea mai veche casă de locuit din București.

Chiar numele străzii, Strada Spătarului, vine de la primul proprietar al casei, un boier cu rangul de spătar, al cărui nume nu i s-a păstrat.

Casa a fost vândută în 1815, pentru 1400 de taleri, unui negustor armean, pe nume Kevork Nazaretoglu. După moartea acestuia, casa este moştenită de unul dintre fiii săi, Agop, care o lasă zestre mai departe, unicei sale fiice, Ana. Ea se căsătorește cu Jacob Melik, armean și el.

Jacob Melik studiază arhitectura la Paris, iar după terminarea studiilor, revine în țară, se căsătorește cu Ana și se mută în această casă.

Casa în care s-au ascuns revoluționarii pașoptiști

În perioada cât a fost student la Paris, Jacob Melik se împrietenește cu viitorii revoluționari pașoptiști Ion Heliade Rădulescu, C. A. Rosetti și Ion Brătianu.

Când oamenii Agiei erau pe urmele lor, Jacob Melik îşi ascunde prietenii în această casă.

Urmează o perioadă în care Jacob Melik este exilat timp de nouă ani. După perioada de pribegie, se întoarce în țară și, în 1857, decide renovarea casei, păstrându-i stilul original. O modificare aparte a fost închiderea cerdacului cu geamuri, aducând astfel un plus de confort casei. De atunci, soții Melik au locuit aici până la sfârșitul vieții.

Aici a murit, într-un incendiu, ultima proprietăreasă a casei

Ana Melik a murit în 1913 într-un incediu produs chiar în casă. Incendiul a avut loc în camera ei, unde citea la lumina lumânării. A adormit, iar lumânarea s-a răsturnat peste pat, arzând încăperea. În 1909, Ana și-a scris testamentul. Pentru că nu avea copii, a dorit ca în casa ei să se înființeze un azil pentru femeile sărace din comunitatea armeană.

Acest lucru s-a întâmplat abia după șapte ani, timp în care au avut loc procese între comunitatea armeană și nepoții şi strănepoţii lui Jacob Melik, care sperau să moștenească locuința. Un strănepot câștigă pentru o scurtă perioadă casa și o renovează. Aduce în casă apă, curent electric și construiește gardul care există și acum la stradă. În 1920, casa devine azil și rămâne cu această destinație până în 1947.

Între 1947 și sfârșitul anilor 1960, casa a fost locuită de chiriași care plăteau o sumă modică către Biserica Armenească.

După perioadele în care a funcționat ca azil și cea în care a fost locuită de chiriași, casa a ajuns într-o stare avansată de degradare.

Din azil pentru săraci, adăpost pentru opere de artă

Soarta casei se schimbă radical în 1970, când soții Răut, Serafina și Gheorghe, colecționari români stabiliți la Paris, au decis să trimită în țară două treimi din colecția lor. Pentru expunerea obiectelor de artă a fost aleasă Casa Melik. În decembrie 1971, casa își deschide ușile pentru vizitatori.

Toate obiectele care se află în acest muzeu sunt colecția Serafina si Gheorghe Răut. Colecția cuprinde tablouri ale pictorilor europeni, obiecte de mobilier, sculpturi, textile sau ceramică din secolele XV I – XIX, care provin din arta egipteană, indiană, chineză, renascentistă italiană, franceză etc.

Printre obiectele colecției, în prim plan, se află pânzele și desenele semnate Theodor Pallady. De altfel, acest muzeu îi poartă numele, iar în curtea casei străjuiește statuia maestrului.

Un loc nederanjat de timp

Poate mulți dintre noi am trecut pe lângă Casa Melik, fără să o luăm în seamă. Când o vezi, parcă nu-ți vine a crede că este cea mai veche casă din București. Arată impecabil, iar în afară de placuța de la intrare, nimic nu trădează vârsta ei.

Casa Melik impresionează prin aspectul său tradițional, curat și simplu. Deşi a suferit mai multe renovări, casa este perfect conservată, păstrându-i-se stilul original.

Surprinzător este și faptul că, la doi pași de inima Bucureștiului, unde tronează aglomerația și claxoanele nervoase, Casa Melik e la fel de liniștită ca în secolul XVIII.

De cum intri în curte, atmosfera pașnică te îndeamnă, fără să-ți dai seama, să vorbești în șoaptă, de teamă să nu strici vraja locului. Absorbit de frumusețea colecției din interiorul casei, vei constata că liniștea deplină este întreruptă doar de scârțâitul podelelor, obosite sub greutatea picioarelor tale.

Ca și cum tot ce reprezintă acest loc nu ar fi suficient, după vizitarea casei, poți rămâne în curte să-ți aduni nestingherit gândurile sau să admiri grădina bine îngrijită, pe una dintre băncuțele special amanejate.

Așadar, Casa Melik este locul ideal pentru a petrece o după-amiază în tihnă, înapoi în secolul XVIII, chiar în mijlocul Bucureștiului.