Casa cu un bolnav de Alzheimer. Rezervaţia memoriei pierdute

Reportaj de Viorel Ilişoi

În Lumea Europa FM vorbim despre viața cu Alzheimer. Un reportaj pe care îl puteți regăsi și pe site-ul pressone.ro.

Era un renumit profesor de matematică la un liceu de prestigiu din Iași. Avea o soție cu instrucție la fel de bună şi cu ceva sânge albastru din vâna boierilor moldoveni, și doi băieți cu strălucire a minții, tot matematicieni, ambii lectori universitari.

Niciunul dintre ei nu a înțeles ce se întâmpla cu profesorul.

În ziua când a apărut în bucătărie cu amândouă șosetele pe un picior, uitându-se mirat la piciorul rămas gol și părând a nu ști cum să rezolve situația, soția l-a mângâiat pe cap și a râs de mica lui încurcătură.

I se părea firească la un bărbat de 65 de ani care era prins până peste cap în fel de fel de proiecte laborioase la școală și care, ajuns acasă, nu-și mai ridica nasul din hârtiile lui pline de calcule interminabile. S-a gândit că puțină odihnă, în concediul ce se apropia, va rezolva totul. În fond, soţul ei era un bărbat puternic, un munte de om, nu cădea în brânci de la ceva mai multă muncă.

În altă zi, vrând să meargă la plimbare după cursurile de la şcoală și alte câteva ore de meditații, în loc să iasă pe ușa casei, a intrat în șifonier. Și această întâmplare, deloc obișnuită, a fost discutată cu amuzament în familie. S-au făcut glume pe seama profesorului distrat. Să intre în șifonier, auzi!

Tot cam în acea perioadă, profesorul a început să vorbească urât și să devină violent. Nimeni nu-i mai putea intra în voie. Ai lui nu înțelegeau ce se întâmplă cu el. Ziceau: “Ce-o fi cu papá? S-a făcut al dracului!”