Acasă la Horea, mândria moților | GALERIE FOTO
Horea, unul dintre cei trei conducători ai Răscoalei de la 1784, cunoscută și sub numele de “Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan” s-a născut în 1731, în satul Arada, astăzi satul Horea, județul Alba.
Numele lui era Vasile Ursu Nicula. În zona Apusenilor, până prin secolul XVIII, copiilor li se puneau nume de animale sau nume de copaci, precum Stejar, Gorun, Lupu, Ursu etc.
Numele “Horea” era, de fapt, o poreclă ce i s-a atribuit pentru că știa să cânte foarte frumos (a hori = a cânta).
Casa memorială a lui Horea nu este casa originală unde s-a născut acesta, ci este o replică care are rolul de a crea o imagine asupra locuințelor din vremea sa.
Căsuța din lemn este ridicată la câțiva metri de locul unde se afla casa în care s-a născut și unde a locuit Horea, în vârful Dealului Fericet. Din păcate, casa natală s-a pierdut.
Are două camere, la fel ca majoritatea caselor moțești din acea perioadă. În interiorul căsuței sunt expuse mai multe obiecte din vremea în care a trăit Horea.
La casa lui Horea se poate ajunge pornind din localitatea Albac, județul Alba, într-o drumeție ușoară de 3 kilometri, cu peisaje de poveste. Sau cu mașina, pe drum asfaltat, lung de 6-7 kilometri, începând din comuna Horea.
Povestea lui Horea, pe scurt
Horea era iobag fiscal de pe domeniile Zlatnei. Provenind dintr-o familie săracă, a fost nevoit să plece de acasă, în căutare de muncă.
Apare menționat ca jeler (om care muncea pe moșia nobililor) pe moșia familiei Banffy (una dintre cele mai longevive dinastii din Transilvania), de lângă localitatea Ciucea, Cluj.
A lucrat la construirea de biserici, meseria sa fiind aceea de lemnar, ocupație tradițională a moților. Pe o bârnă a bisericii din Cizer, județul Sălaj, apare cioplit textul “lucrat Ursu”, ceea ce atestă faptul că a contribuit la ridicarea acelei biserici.
Istoricii îl descriu pe Horea ca fiind un bărbat de “statură mijlocie, cu ținuta dreaptă, fața prelungită și fruntea înaltă, încadrată de păr castaniu, având o dotare intelectuală superioară și un talent oratoric deosebit”.
În vârstă de peste 50 de ani, atunci când a condus răscoala iobagilor a dovedit capacități geniale de organizare și strategie și o viziune extraordinară, care viza răsturnarea sistemului social-politic de la acea vreme: eliberarea țăranilor.
Alături de Cloșca și Crișan, Horea a reușit să pună la cale marea Răscoală Țărănească de la 1784.
Cei trei conducători ai răscoalei au fost prinși de autoritățile habsburgice în decembrie 1784. La 28 februarie 1785, Horea și Cloșca au fost executați prin „frângerea cu roata”, iar Crișan s-a sinucis, spânzurându-se cu nojițele de la opinci când încă era în închisoarea de la Alba Iulia.
Legenda spune că ultima dorință a lui Horea a fost să cânte la tulnic. Dorința i-a fost îndeplinită, iar prin tulnic le-ar fi transmis moților să lupte mai departe și să nu-și piardă nădejdea pentru că va veni vremea când vor fi liberi.
Curajul, patriotismul, spiritul de sacrificiu și înzestrarea intelectuală excepțională l-au așezat pe Horea în rândul legendelor naționale. A spart bariera timpului și este și astăzi, indubitabil, eroul din Apuseni și mândria moților.
Frasinul lui Horea, monument istoric la naturii
*Vizitarea Casei lui Horea s-a realizat cu sprijinul agenţiei de turism Scorilo Travel Vacanţe.
Foto: Lavinia Dragomir
