A murit Elie Wiesel, supravieţuitor al Holocaustului şi laureat Nobel

Filosoful american Elie Wiesel, supravieţuitor al Holocaustului şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a murit la vârsta de 87 de ani.

Publicistul s-a născut în oraşul transilvănean Sighet, în 1928.

Memoriile sale, în care a descris ororile din lagărul de concentrare nazist de la Auschwitz, au fost traduse în zeci de limbi.

Pentru eforturile sale în domeniul drepturilor omului, Comitetul Nobel i-a oferit premiul pentru Pace în 1986, descriindu-l drept “unul dintre liderii spiritului în vremuri în care violenţa, represiunea şi rasismul continuă să caracterizeze omenirea”.

Eliezer Wiesel, evreu american de origine română, a fost scriitor, profesor, filozof, ziarist, eseist şi activist pentru drepturile omului.

Prin lupta sa pentru a se împăca cu ”experienţa personală de umilire totală şi de dispreţ total faţă de umanitate afişate în lagărele de concentrare ale lui Hitler”, precum şi prin nenumăratele ”lucrări practice în cauza păcii”, Wiesel a transmis un mesaj puternic ”de pace, ispăşire şi demnitate umană” omenirii, potrivit site-ului Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, care îi poartă numele.

În anul 1996, a fost numit membru al Academiei de Artă şi Literatură din România, iar din anul 2001 este membru de onoare al Academiei Române.

A scris 57 de volume, de la ficţiune la realism, iar ”Noaptea”, apărut în 1956, este cel mai cunoscut titlu al său. Lucrarea este bazată pe experienţa sa ca prizonier la Auschwitz şi lagărele de concentrare de la Buchenwald.

Alte două volume importante ale lui Wiesel sunt ”Toate fluviile se varsă în mare…”, publicat în 1994 (editura Hasefer, 2000), care cuprinde memoriile până în 1969, şi ”…Iar marea nu se umple”, care cuprinde perioada 1969-1999 (editura Hasefer, 2000).

Născut pe 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmaţiei, Elie Wiesel a început, din copilărie, la sugestia tatălui său, să înveţe ebraica.

A urmat studii religioase, aceastea făcându-se exclusiv în idiş şi ebraică. În familia Wiesel se vorba în idiş, adesea citeau presa scrisă în germană, iar la bacănia familiei se vorbea, în funcţie de cum o impunea situaţia, maghiara şi româna.

În aprilie 1944, întreaga familie a lui Elie Wiesel a fost trimisă într-un lagăr de concentrare.

O lună mai târziu, pe 16 mai 1944, toţi au fost tansportaţi la lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde i s-a tatuat pe braţul stâng numărul A-7713.

A fost eliberat în aprilie 1945.

S-a stabilit la Paris, a studiat literatura, psihologia şi filizofia la Sorbona. Acolo a debutat în jurnalism, în ziarele evreieşti, mai apoi a ajuns reporter, în limba ebraică, la cel mai mare ziar israelian.

Parisul a însemnat pentru Elie Wiesel şi regăsirea cu cele două surori mai mari, care se aflau într-un orfelinat. Elie Wiesel şi una dintre surorile sale s-au stabilit în America, la New York. Cealaltă soră a preferat orașul canadian Montreal.

După 1990, a dorit să contribuie la rescrierea corectă a tragediei evreilor din România, să se implice în diminuarea mesajului negaţionist pe spaţiul public.

De asemenea, a fost alături de cei care şi-au propus aducerea României în spaţiul occidental.

În anul 1993, a fost ales preşedintele Academiei Universale de Cultură. Preşedintele Franţei l-a decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, iar cel american, cu Presidential Medal of Freedom.

În 2002, a primit din partea preşedinţiei ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer, iar pe 30 noiembrie 2006, a fost decorat şi înnobilat de regina Marii Britanii cu titlul de Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic cu gradul de Comandant.

Pe 5 iunie 2009, Elie Wiesel a revenit la Buchenwald, într-o vizită oficială comemorativă, însoţit de preşedintele Barack Obama şi de cancelarul Germaniei, Angela Merkel.