„The book was better”: de ce avem impresia că adaptarea cinematografică nu se compară cu lectura?

Dezbaterea „cartea sau filmul?” este printre cele mai des discutate, iar răspunsurile variază mereu în funcție de preferințe personale, filmul sau cartea discutată și cât de bună este adaptarea în general. De multe ori însă, cei care au citit romanul înainte de a vedea adaptarea cinematografică susțin superioritatea cărții. Nu înseamnă neapărat că filmul a fost slab realizat, ci că cele două medii relatează aceeași poveste în moduri diferite. În timp ce cartea îi oferă cititorului oportunitatea de a-și imagina personajele, peisajele și emoțiile, filmul vine cu o interpretare deja construită de regizor, scenarist și actori.

Imaginația completează spațiul dintre cuvinte

Atunci când citim, creierul nu doar decodează textul, ci construiește imagini, voci și peisaje proprii. Numită de psihologi drept „simulare mentală”, acțiunea de a crea o reprezentare personală a lumii și evenimentelor din carte se desfășoară într-un mod unic pentru fiecare individ în parte, iar astfel două persoane care citesc aceeași carte își pot imagina personaje și scene în moduri complet diferite. Când apare filmul, această imagine personală este înlocuită de una oficială, iar diferența între lumea imaginată și cea din film poate produce dezamăgire, chiar dacă adaptarea este una bună și fidelă poveștii.

Un singur adjectiv poate genera imagini diferite pentru fiecare cititor, iar această libertate și flexibilitate a poveștii poate părea amenințată de o adaptare cinematografică. O lume descrisă ca fiind magică, de exemplu, poate fi văzută într-un mod diferit de fiecare persoană: în timp ce pentru unii termenul generează o imagine asemănătoare celei din Rivendell-ul lui J.R.R. Tolkien, pentru alții poate însemna o pădure bogată în lumini holografice și case plutitoare, iar pentru alții poate duce mintea la un peisaj întunecat și misterios, bogat în nuanțe movulii și sclipiri subtile asemenea stelelor de pe un cer întunecat al nopții. De aceea, o adaptare cinematografică nu poate adeveri simulările mentale ale fiecărui cititor în parte.

Nu doar povestea contează, ci și timpul petrecut cu ea

Cercetările din psihologia lecturii arată că cititul favorizează o implicare mai profundă în poveste, deoarece petrecem mai mult timp cunoscând personajele și lumea, contextul în care se desfășoară întâmplările. Un roman de câteva sute de pagini poate necesita câteva zile, săptămâni sau poate chiar luni de lectură, în timp ce vizionarea aceleiași povești într-un film necesită cu mult mai puțin timp. Din acest motiv, unele personaje secundare dispar, aspecte mărunte (însă importate) sau scene ale cărții sunt omise, iar anumite conflicte sunt simplificate. Pentru cititorii care au dezvoltat o legătură emoțională cu universul romanului, adaptarea cinematografică a aceluiași univers poate da impresia că „îi lipsește ceva”, oricât de bine ar fi realizată.

Cartea și filmul nu concurează, ci se completează

Poate că întrebarea nu ar trebui să fie, totuși, care dintre cele două este mai bun, ci ce ne oferă fiecare. O carte lasă mai mult loc imaginației și introspecției, și ne permite să ne cufundăm într-o lume diferită, dar un film sau un serial adaugă muzică, imagini artistice iar interpretarea regizorului și actorilor este un aspect care poate face adaptarea unei cărți o experiență și mai profundă și emoțională. Într-un final, una nu o omite pe cealaltă, iar o adaptare cinematografică diferită față de ceea ce ne imaginăm noi nu este un motiv de supărare sau critică, ci este o dovadă că povestea și personajele sale au o esență puternică, adaptabilă mai multor înfățișări și peisaje.

Autor: Ștefania Marta Irimia