Satul Şirince, din provincia Izmir, Turcia, a fost înființat după ce orașul Efes a fost abandonat în secolul al XV-lea, însă clădirile pe care le vedem astăzi datează din secolul al XIX-lea.
Se spune că satul a fost întemeiat de către sclavii greci eliberați, numindu-l inițial “Çirkince” (care în limba turcă înseamnă “urât”), pentru a-i descuraja pe alții să-i urmeze și să le strice liniștea locului.
Numele satului a fost schimbat în “Șirince” (care înseamnă “plăcut”) în 1926 de către guvernatorul provinciei Izmir.
Noul nume, “plăcut”, redă cu adevărat atmosfera satului, iar ceea ce surprinde încă de la primi pașii este căldura și deschiderea cu care sunt primiți turiștii de către locuitori, străzile înguste și colorate, zâmbetele și amabilitatea locuitorilor.
Straduțele sunt ticsite de magazine și tarabe care vând produse făcute manual.
Pe stăzile satului, te întâlnești cu localnici care fac cafea la nisip, își coc pâinea la cuptorul din fața curții sau își pun la uscat pasta de roșii.
Turcoaicele gătesc gözleme (plăcinte turcești) cu porțile casei deschise și nimic nu pare să le altereze orânduirile de zeci de ani.
