Semnificațiile icoanei Nașterii Domnului: Simboluri, izvoare și reprezentări tradiționale | GALERIE FOTO
Sursa foto: Shutterstock
Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane din punct de vedere simbolic, reunind elemente biblice, dogmatice și apocrife. În această icoană regăsim elemente din Evanghelia după Luca (precum ieslea, îngerii și păstorii) și din Evanghelia după Matei (magii și steaua), precum și scene din scrierile apocrife, cu precădere din Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos). Icoana se organizează în trei registre principale.
Registrul superior
În registrul superior este creionată bolta cerească din care răsare o rază de lumină, ilustrând faptul că Dumnezeu este doar Unul, care se desparte în trei pentru a simboliza prezența Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) în actul mântuirii. Steaua trimisă de Dumnezeu ghidează magii către iesle. În stânga, îngerii se închină și Îl laudă pe Dumnezeu, iar în dreapta, un înger le vestește păstorilor Nașterea Domnului. Muntele cu stâncile lui aspre simbolizează lumea de după căderea în păcat a protopărinților și a tuturor urmașilor lor, potrivit Doxologia¹.
Registrul central
Registrul central îl înfățișează pe Pruncul Hristos în iesle și pe Maica Domnului. Fecioara este așezată pe o hlamidă purpurie (culoarea imperială bizantină), ce evidențiază faptul că este Împărăteasa Cerurilor. Gestul mâinii și expresia chipului reflectă anticiparea suferințelor Fiului său. Veșmântul roșu simbolizează slava și domnia, iar albastrul interior cerul. Cele trei stele pe veșmânt amintesc pururea fecioria Maicii Domnului.
Pruncul Hristos este înfășat în scutece albe, cu brațele încrucișate pe piept, amintind de giulgiul de înmormântare și de puritatea Sa. Ieslea, aflată într-o peșteră întunecoasă, prefigurează mormântul și coborârea Lui Hristos la iad².
Magii sunt adesea reprezentați călare pe cal sau oferind daruri (aur, smirnă și tămâie), care fac trimitere la jertfa viitoare a lui Hristos. Păstorii, reprezentați în partea dreaptă, ascultă vestea îngerului și se bucură, fiind primii care cred și se închină.
Registrul inferior prezintă două scene: spălarea Pruncului și ispitirea lui Iosif
Registrul inferior se concentrează pe două scene principale: spălarea Pruncului și ispitirea lui Iosif, notează Doxologia.
Iosif este în colțul stâng jos, gânditor, iar diavolul, sub chip de păstor, îl ispitește spunând că o fecioară nu poate naște, conform apocrifelor. Iosif poartă aureolă, fiind considerat drept între drepții lui Dumnezeu.
În dreapta jos, scena spălării Pruncului, conform Protoevangheliei lui Iacov, arată moașele Salomeea și Zelemi asistând la naștere. Evangheliile canonice nu amintesc moașele, pentru că nașterea Maicii Domnului a fost supranaturală. Totuși, Hristos s-a supus obiceiurilor omenești, precum circumcizia și botezul.
Cele mai vechi reprezentări ale Nașterii, potrivit Doxologia, datează din secolele IV–VI, cum sunt catacombele Sfântului Sebastian din Roma, sarcofagele de la Muzeul Lateran sau Evanghelia din Milano. Iconografia s-a dezvoltat complet începând cu secolul al VII-lea.
1 Mihai-Alex Olteanu, „Icoana Nașterii Domnului”, Doxologia.
2 SPIDLIK, Tomas; RUPNIK, Marko Ivan Credință și icoană, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2008, p. 43.
