Poveștile care ne unesc: Arta rămânească, de la Grigorescu, Tonitza și Brâncuși, la Ghenie | PODCAST

Românilor le plac artele plastice, iar după cum sugera un sondaj de opinie recent majoritatea consideră că nu trebuie să ai cunoştinţe de specialitate pentru te putea bucura de muzee şi expoziţii.

Același sondaj a confirmat că pictura este expresia artistică favorită a românilor.

Arta veche românească este una cu amprentă proprie, cu unele trăsături distincte, la care influențele externe succesive au fost asimilate și integrate organic.

Secolul al XVI-lea este considerat o “culme a evoluției picturii medievale românești”.

Arta autohtonă își va căpăta modernismul în secolul al XIX-lea, în permanență inspirată din Occident.

Școlit la Paris, Nicolae Grigorescu a fost primul dintre fondatorii picturii române moderne, descris ca un “observator sensibil și atent la nuanțele infinite ale universului”, al cărui traseu începe în picturi religioase și se desăvârșește în peisaje și nuduri.

Îndrăgit de publicul larg este Nicolae Tonitza, reprezentant al impresionismului şi expresionismului.

În sculptură, Constantin Brâncuşi a fost pionierul modernismului în practica sculpturii, care a contribuit semnificativ la înnoirea limbajului și viziunii plastice în arta contemporană.

În comunism, arta a fost subjugată ca mijloc de propagandă și odă pentru regim. A fost și perioada în care multe opere de artă au fost confiscate, risipite și distruse.

Cele trei decenii de artă românească care au urmat Revoluţiei din 1989 se caracterizează simultan prin ruptură şi continuitate. Cert este că evenimentele s-au diversificat, răspunzând unor “felii” de public.

La momentul actual, Adrian Ghenie este cel mai bine cotat pictor român contemporan.

• Andrei Paleu