Peste 8.000 de km, cu bicicleta din Alaska în Ushuaia
Multi dintre noi visăm la … aventura vieții noastre, dar puțini ne transformăm visul în realitate. Astăzi, la Personalitatea zilei vorbim cu un tânăr care și-a luat bicicleta și a plecat să bată de la Nord la Sud cele două Americii.
Aventura lui Radu Păltineanu a început după ce a terminat o relatie cu o femeie cu care vroia să se căsătorească și să călătorească în toată lumea. N-a fost să fie … nici căsătoria, nici călătoria împreună. Dar a plecat, totuși, la drum singur, cu bicicleta. Un drum care s-a dovedit a fi aventura vieții lui. A pornit din Alaska, în iulie anul trecut, și de atunci a străbătut peste 8.000 de kilometri. A cunoscut oameni minunați, a trăit întâmplări grozave. Cel mai mult l-a impresionat solidaritatea oamenilor pe care i-a întâlnit. Raluca Hatmanu a stat de vorbă cu Radu Păltineanu.
Radu Păltineanu încearcă să facă aventura lui utilă unor elevi de clasa a VIII-a de la o școală din București și le face orele de geografie mai interesante prin pozele și lucrurile pe care află în călătoria lui, pedalând prin cele două Americi.
Călătoria de peste 8.000 de kilometri nu a fost lipsită, însă, nici de întâmplări mai puțin plăcute.
Mark 2 –Când a plecat de acasă și-a imaginat că va pleca Deadhorse, în nordul Alaskăi și își va încheia călătoria la Ushuaia, cea mai sudică localitate a Americii de Sud. În schimb – așa cum spune pa pagina lui de Facebook – a zăbovit mai mult într-un anumit loc sau altul și a cunoscut mai bine locurile și țările prin care a trecut. Unde și când se va termina călătoria lui Radu?
Fotografia de mai jos are o poveste, spusă chiar de Radu, pe pagina lui de Facebook:
Tatăl, capul familiei m-a văzut pedalând prin oraşul lor şi a venit umil şi zâmbind la mine să mă întrebe dacă nu aş pofti să intru şi pe la ei să mă servească cu o cafea şi să-i cunosc familia. Am acceptat bucuros, fără să ezit. Ştia de România şi ştia că am avut parte de o grozăvie de dictatură pe când era el mai tânăr. Nadia i-a venit şi ea pe buze când i-am zis de unde sunt. Cert este că am povestit în jur de jumătate de oră cu familia sa şi nu s-au ruşinat să-mi zică printre altele că nu au o situație materială bună dar că se simt fericiți aşa cu puținul lor, puțin din care mi-au dat dealtfel şi mie. Când oare vom învăța şi noi că fericirea nu se cumpără, că fericirea nu înseamnă bunăstare materială? Ori suntem fericiți cu puțin ori nu vom fi niciodată. Fericirea se află de fapt în interiorul fiecăruia dintre noi şi fiecare avem capacitatea să împărtăşim câte puțin din ea cu cei din jurul nostru.
