Mașina electrică: un câine care și-a pierdut covrigul din coadă (P)
Dezavantajele unei mașini electrice tind să se înmulțească de la o zi la alta.
Până spre finalul lui 2021, mașina electrică era ca un câine cu covrig în coadă: părea să aibă atâtea avantaje și era atât de viguros promovată încât era la mintea cocoșului să ne luăm fiecare câte una. Cel puțin.
De la un capăt la altul al lumii , prețul mai piperat al EV-urilor era compensat prin subvenții guvernamentale, cumpărătorii de EV-uri beneficiau de scutiri fiscale, de reduceri ale taxelor de drum, de încărcare sau parcare gratuită. Nu exista pe lume șofer mai cocoloșit decât un posesor de Tesla.
Pe un blog din domeniul asigurărilor auto rca, mașinile electrice au fost un subiect predilect anul trecut, când erau promovate agresiv ca o soluție miraculoasă marile problemele lumii.
Dar după izbucnirea crizei energetice, lucrurile nu mai sunt deloc atât de roz.
Țări care s-au aflat în avangarda revoluției auto verzi – ca Norvegia, de pildă – și-au dat seama că pierd anual miliarde la buget, bani pe care ar putea să-i investească în rezolvarea unor probleme mai concrete decât schimbările climatice.
Astfel administrația de la Oslo a eliminat scutirea de TVA la cumpărare pentru mașini mai scumpe de 500.000 NOK (aproximativ 46.000 EUR). Simultan, s-a introdus o taxă de un euro și ceva pe kilogram pentru orice EV mai greu de jumătate de tonă. Asta înseamnă peste 3000 EUR pentru un Mercedes EQV (cea mai grea mașină electrică) și vreo mie cinci sute pentru un Mitsubishi i-MiEV (cea mai ușoară).
China, un alt pionier al înverzirii parcului auto, a redus gradual subvențiile pentru EV-uri până au ajuns la zero. Alte țări urmează să facă același lucru.
Stațiile cu încărcare gratuită dispar din parcările supermarketurilor, scutirile de impozite se elimină treptat, cât despre economia pe care ai fi făcut-o acum doi ani, când curentul era ieftin, s-a spulberat ca praful în vânt.
Și mai e un lucru la care puțini se gândesc: asigurarea. Costul asigurării auto a unui EV este sensibil mai mare, și asta din trei motive cât se poate de logice:
1. O mașină electrică este mai scumpă decât una termică din aceeași clasă. E firesc, deci, ca prima de asigurare să fie mai mare, în linie cu valoarea bunului asigurat (mașina).
2. O mașină electrică are mai puține componente decât una termică, dar mai costisitoare. Doar pachetul de baterii costă cât o treime din toată mașina, iar în cazul unui accident care deteriorează acumulatorii, paguba e imensă.
3. Service-urile specializate în EV-uri sunt mai puține, meseriașii sunt mai greu de găsit și mai scump de pregătit. Cerere mare, ofertă mică, prețuri ridicate pentru manoperă.
A fost frumos cât a durat, adică vreo zece ani. Astăzi, situația s-a „încovrigat” atât de tare încât mașina electrică pare să devină o idee din ce în ce mai proastă. Păcat.
