Jurnal de festival. Despre curiozitate și niște doamne cochete care dezamorsează mine. La Astra Film Festival
Sursa foto: Alex Damian
Filme din universuri pe care nici nu le bănuiești, elevi curioși și cu argumente încântătoare atunci când își susțin punctele de vedere, incursiune în secretele voluntarilor AFF și o părere avizată despre doza de ficțiune dintr-un film documentar. O zi plină, ieri, care anunță o altă zi plină: azi
Lumi nebănuite
Ziua a patra a adus la Astra Film Cinema, filmul „Pași în tăcere” (Fariz Ahmadov / Azerbaidjan, Polonia / 2026), despre universul incredibil al unor femei din Karabah care deminează terenuri contaminate de război. Spectatorul le urmărește atât la munca de pe teren, cât și în intimitatea propriilor cămine.
„Suntem doamne, totul trebuie să fie îngrijit și elegant. Chiar și când curățăm terenul de mine” și „Mulți sunt surprinși că deminăm mine, dar nimeni nu vede că cea mai grea muncă pentru femei e aceea de mamă” sunt două dintre cele mai pătrunzătoare replici auzite-n acest film. Respiri adânc și te gândești: Ce lumi nebănuite, parcă din alt univers!
De la lupta pentru un parc la secretele unui regim
Tot la Astra Film Cinema, în „Aici a fost o pădure” (Valentin Anghel / România / 2026), facem cunoștință cu o comunitate care luptă pentru salvarea Parcului IOR, amenințat de interese imobiliare, și descoperim cât de greu este să aperi un loc drag bucureștenilor.
„Știi cum suntem? Ca țânțarul cu armăsarul”, spun activiștii în film, supărați că nimic nu -a schimbat de la filmări și până în prezent. „Solidaritatea oamenilor e tot ce a ieșit bine după acest film”, a spus la Q&A regizorul Valentin Anghel. Filmul mai poate fi văzut azi, tot la Astra Film Cinema: https://astrafilm.ro/festival/film/aici-a-fost-o-padure-1223856.
Între timp, la sala Thalia, filmul „Spionii dintre noi” (Jamie Coughlin Silverman, Gabriel Silverman / Statele Unite ale Americii / 2025) arată cum era să trăiești cu fratele tău turnător, fără să bănuiești că te toarnă.
Pornind de la propria poveste, istoricul Peter Keup cercetează mecanismele supravegherii care i-a marcat familia. Filmul creionează sistemul complex al poliției secrete Stasi din Germania de Est, o experiență care marchează toate societățile din blocul estic. „Ne-a fost foarte clar de la bun început că vrem să ajungem la publicul tânăr german cu acest film, din două motive: și pentru că tinerii știu puține despre această poveste, dar și pentru că au de învățat din acest film”. O învățătură necesară: observându-l pe istoricul Peter Keup, „imțeai că vrea să plece, să caute, să investigheze, să afle tot ce se poate afla”.
Altfel zis, tot la curiozitate ajungem. Curiozitatea care ne face să punem întrebări, ne pune pe gânduri, ne face să privim dincolo de ce se vede. Dacă ar fi să alegem un cuvânt pentru a patra zi de Astra Film Festival, acesta ar fi, fără îndoială: Curiozitatea. Ea ne aduce în săli, ne ține în dezbateri și ne trimite acasă cu mai multe întrebări decât aveam înainte. Iar partea frumoasă e că mâine avem o nouă zi să le deslușim. Tot din curiozitate. Tot la Astra Film Festival.
P.S. Filmul „Spionii dintre noi” mai poate fi văzut sâmbătă, la Cinema City. Detalii: https://astrafilm.ro/festival/film/spionii-dintre-noi-1232259.
Cătălina Tesăr: „ Documentarul e întotdeauna și ficțiune”
Am fost curioși să aflăm și cum se schimbă experiența de festival a regizorului care devine moderator de Q&A-uri. Prezență constantă la festival, cercetătoarea Cătălina Tesăr, care a regizat unul dintre filmele apreciate din edițiile trecute („Pocalul. Despre fii și fiice”) e unul dintre moderatorii AFF2026.
„E clar că e o altă experiență, te uiți la filme mai cu atenție, le vezi înainte, e o emoție să întâlnești regizorul după ce ai văzut filmul”, spune ea.
Cătălina Tesăr ne-a făcut o mărturisire despre cum vede ea granița dintre filmul documentar și cel de ficțiune; când e una, când e alta și cât influențează asta autenticitatea unui produs de cinema?
„Atunci când faci un film, e ficțiune. Întrebarea e ce e realitate? Din moment ce ai adus camera în mijlocul unei familii, se schimbă oricum. Documentarul e întotdeauna și ficțiune și, într-adevăr, sunt multe chestii puse în scenă, însă e în avantajul documentarului. Dacă reușești să spui o poveste prin orice mijloace, o spui. Vedem și filme de ficțiune care arată mult a film documentar, chiar Radu Jude a filmat Continental cu telefonul mobil. Granița e laxă și cred că regizorii se pot juca cu asta”, ne-a spus ea.
Foto: Gina Ștef
„Mie mi-au plăcut iepurașii!”
„Și, ce v-a plăcut la filme?”, se aude la microfon. Copiii, elevi de 11 ani, nimic. Temători să ridice mâna. Care chicoteau, care se ascundeau pe sub scaun. 30 de secunde de liniște după care se vede o mânuță-n aer. Ce-a urmat? Un maree înaltă de mâini ridicate, ca un tsunami de entuziasm! A fost o lecție despre curajul de a vorbi în public și de a-ți spune părerea fără frică, tu, elevul. S-a întâmplat la Astra Film Junior, la proiecția filmelor „Pe val cu Debora” și „Anna este pompier”.
„Mi-a plăcut când au mâncat marshmallows împreună!”, „Ambele personaje din cele două filme au parcurs un drum spre maturizare și au căpătat încredere în sine”, „Să nu te dai bătut!”, „Mie mi-au plăcut iepurașii”, „Al doilea film ne-a învățat că putem și noi să ajungem la performanțe foarte mari”. „Și copiii pot face tot ce pot face adulții!”.
Atâția copii, atâtea perspective. E fascinant cum se văd filmele prin ochii unui copil de 11 ani, nu? Și e un excelent început de zi de festival, mai reconfortant ca un espresso la oricare din excelentele cafenele din oraș.
Vorbitul în public se antrenează. Liceenii cu antrenamentul la zi au participat la al doilea meci de dezbatere, pe o temă extrem de actuală: Inteligența emoțională ne poate controla emoțiile? S-au „duelat” în argumente pro și contra elevii de la C.N. Brukenthal și cei de la C.N. Gheorghe Lazăr. „AI e disponibil oricând, fără programare, e prietenul perfect” a fost argumentul care a cam pus pe gânduri Parlamentul dezbaterii, adică pe cei din sală.
Un film surprinzător, „Amma, plâng girafele?” (Kartikeya Saxena / Republica Cehă / 2026), le arată copiilor o femeie care îi spune secretele sale unui șarpe Anaconda care doarme. Este ceea ce află un regizor care îi cere mamei sale, zoolog, să-l ajute să filmeze animale la grădina zoologică. De aici și reflecțiile lui despre animale și despre vizitatori.
P.S. Nu am aflat care era secretul spus șarpelui, în caz că v-a rămas gândul la asta.
Cele trei secrete ale voluntarilor de la Astra Film Festival
În schimb, după cinci zile de festival, credem c-am aflat alte secrete. Respectiv, de ce voluntariatul e o activitate îndrăgită de cei tineri. Ne-au spus chiar voluntarii Astra Film Festival.
Primul secret este prietenia. Așa a ajuns L. să aibă parte de experiența asta pentru prima oară, prin intermediul prietenei ei, voluntar AFF.
Al doilea secret? Că te scoate din zona de confort.
Al treilea? Că te face curios să descoperi documentarele din festival. G. e voluntar în departamentul de Public Speaking și adoră ce face: „Asta e ideea, când sunt Q&A-uri ne pregătim întrebări să le adresăm invitaților pentru a-i ajuta pe cei din sală să prindă încredere și să pună și ei întrebări. Mi se pare un mod foarte fain de a te uita la filme pentru că mă pune să fiu mai atentă la documentar și să fiu mai curioasă”.
