Confidenţialitate

Francisc Vaștag: ”Pentru marea performanță trebuie să îndeplinești mai multe criterii. Trebuie să și muncești mult, dar să ai și ceva de la Dumnezeu”

Născut pe 26 noiembrie 1968, la Reşiţa, Francisc Vaștag este considerat de mulți specialiști cel mai bun boxer român, remarcându-se prin loviturile combinate în serie, directele și croșeele în viteză, care i-au adus multe victorii înainte de limită.

În 2000, Francisc Vaștag a fost numit pentru prima oară antrenor al lotului național de box, unde a activat până la sfârșitului anului 2002, pentru ca la începutul anului 2005 să fie readus la lot ca antrenor coordonator. Tot în anul 2000, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost conferit Ordinul Național “Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler. În noiembrie 2004 a fost ales vicepreședinte al Federației Române de Box.

Într-o sală de box a intrat pentru prima oară la 14 ani, mai mult la insistenţele prietenilor, iar întâlnirea cu antrenorul Vasile Bala avea să-i schimbe definitiv viaţa, pentru că avea să ajungă cel mai valoros pugilist amator din România secolului XX.

„Am intrat pentru prima dată în sala de box în urmă cu vreo 30 de ani. Aveam 11-12 ani când doi vecini de scară, nepoţi de-ai fostului antrenor şi pugilist Petre Pop, m-au luat şi pe mine la un antrenament. Am plecat toţi copiii de pe alee să facem box. Majoritatea au renunţat imediat. Eu şi cu fratele meu, Loţi, am rămas. Am văzut că aici te poţi remarca repede, pe cont propriu, că nu depinzi de alţii. Progresul a fost rapid”, îşi aminteşte Francisc Vaștag, într-un interviu pentru Adevărul.

„Am plecat la Metalul Bocşa, care a fost rampa de lansare. De acolo am ajuns la lot, am câştigat titlul naţional, am ieşit campion european la Brondby, în 1987, iar un an mai târziu am câştigat titlul mondial la Havana. Apoi am făcut saltul către lotul de seniori”, a spus actualul antrenor de la CSM Reşiţa. Multiplu campion naţional şi de şase ori câştigător al Turneului «Centura de Aur», sportivul a cucerit trei titluri mondiale (Moscova 1989, Tampere 1993 şi Berlin 1995) şi un loc 3 la Mondialele de la Sydney, în 1991, precum şi două medalii de aur la Campionatele Europene (Bursa, în 1993 şi Vejle, în 1996).

Într-un interviu recent pentru agenția de știri Agerpres, sportivul declara că ”pentru marea performanță trebuie să îndeplinești mai multe criterii. Trebuie să și muncești mult, dar să ai și ceva de la Dumnezeu. (…) Vreau să fac un apel către copii, de fapt, să reiau acest mesaj, pe care nu obosesc să-l tot fac, și anume, să se îndrepte spre sport, nu doar către box, ci către orice ramură sportivă. Este foarte important ca tinerii să meargă în sălile ori pe terenurile de sport, în primul rând pentru sănătate. Apoi, copiii nu își cunosc toate calitățile, fapt pentru care, părinții trebuie să îi ducă la mai multe ramuri sportive, fie gimnastică, fie atletism sau înot, dar și la box, care un sport bărbătesc.

Desigur, cred că de acum se știe că ruperea nasului este o poveste doar, o legendă a boxului, din perioada interbelică, dacă putem spune așa. În prezent, totul e modern și se lasă la aprecierea fiecăruia. Cu toții trebuie să fie conștiincioși și să asculte de antrenor, pentru că fără disciplină, nu se poate face performanță. Copiii trebuie să mai știe că un sportiv cu rezultate este respectat în societate”.

Francisc Vaștag a boxat pentru CSM Reşiţa, Metalul Bocşa, Dinamo Bucureşti, Selena Bacău şi Freedom Star Farul Constanţa.