Documentarul „Aliyah DaDa” va fi prezentat astăzi în cadrul Serilor Filmului Românesc

Filmul documentar „Aliyah DaDa”, regizat de Oana Giurgiu, va fi proiectat joi, la ora 16.00, la Casa de Cultură Mihai Ursachi din Iași, în cadrul festivalului de film Serile Filmului Românesc (SFR).

Filmul „Aliyah DaDa”, câștigător al Premiului GOPO pentru cel mai bun film documentar românesc din 2015, spune povestea emigrației evreilor din România in Israel începând din 1881, până în epoca comunistă, abordând ăn același timp subiecte delicate, cum ar fi apropierea României de Germania nazistă, persecuția evreilor, implicarea lor în construcția Partidului Comunist sau înțelegerile economice secrete din perioada comunistă dintre România și Israel.

Un capitol important din film se referă la Pogromul de la Iași, contextul în care s-a petrecut și câteva mărturii printre care și cea a lui  Meir Rosenne, care avea atunci doar 10 ani și care mai târziu după emigrarea in Israel, avea să devină ambasador al Israelului în SUA și Franța. El își amintește zilele de 29 si 30 iunie 1941 astfel:”Au început bombardamente teribile asupra Iașilor și noi locuiam pe Anastasie Panu 72, și din curtea din spate, o văd ca și astăzi, era un depozit considerat drept adăpost. Și ne-am instalat acolo, erau vreo 100 de persoane, am adus paturile acolo, că tot timpul erau bombardamente., asta era sâmbătă seara, în ziua de 28 iunie.

Duminică dimineața s-a spus la radio că toți evreii trebuie să vină la poliție ca să primească un bilet liber.Tata a spus, ”mai bine să nu mergem la poliție” și am rămas în adapost, bombardamentul s-a oprit, asta era luni dimineață. Odată vine ăla care aducea sifoane, care era evreu, însă arăta ca creștin, avea o mustață a la Stalin și era roșcat, vine el cu sifoanele și zice, nici nu știți ce jale e în oraș, s-au omorât oameni pe stradă.”

Pogromul de la Iași este rememorat si de Andrei Călărașu, supraviețuitor al trenurilor morții: ”Am băut pipi de la un frate de-al meu mai mic de-acolo și-am căzut jos. 4 zile ne-am chinuit, 10 km pe oră mergea trenul. De dimineață era o căldură, noi eram îmbrăcați cu haine groase, era ceva… mirosea, erau cadavre, erau excremente, lumea stătea pe cadavre… Și au deschis vagoanele și noi am început să cădem. Și au văzut că am mișcat. Vezi că ăla mișcă un picior. Și m-au scos afară. Mi-au dat cu furtunul să mă spele, că eram murdar… Mi-a dat oleacă de ceai și am început să respir așa, ca un om.”

„Aliyah DaDa” este un film despre conştiinţă, asumare şi adevăr, care relevă istoria ultimului secol, printr-o incursiune personală, bine documentată, a autoarei Oana Giurgiu în istoria evreilor din România. Relația când absurdă, când paradoxală dintre români și evrei, devine un tablou suprarealist construit filmic printr-o serie de colaje, care îmbina contextul istoric cu amintiri și istorii individuale.  Povestea este decupată vizual în stil dadaist, într-un tribut adus inițiatorilor curentului, Tristan Tzara și Marcel Iancu, doi evrei cu rădăcini în România.

„Aliyah DaDa” a avut premiera în toamna lui 2014, la Festivalul Internațional de Film Documentar Astra de la Sibiu, unde a fost apreciat de critică și de public. „Asta face Oana Giurgiu cu acest film: informează, expune, rememorează. Şi acesta e meritul ei exemplar. În două ore şi crude şi plastice, şi dure şi umane, şi cu fruntea încruntată şi cu un zâmbet în colţul gurii, avem întreaga istorie a unei relaţii complicate”, notează LiterNet.ro, explicând că filmul este „teribil de necesar”. „E un film care nu doar merită văzut, ci trebuie văzut. E un film care ne interesează pe toţi”.

„Aliyah DaDa” este primul documentar de cinema regizat de Oana Giurgiu, care în calitate de producator a lucrat la mai multe filme „De ce eu?” și „Despre oameni si melci”  în regia lui Tudor Giurgiu, filmul lui Silviu Purcărete „Undeva la Palilula”.

Montajul filmului este semnat de Letiția Ștefănescu, imaginea de Mihai Tănase iar coloana sonoră de Raza Studio – Sebastian Zsemlye și Alex Dragomir.

Documentarul „Aliyah DaDa” este produs de Libra Film, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și al Programului MEDIA. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul programului ARCHIDOC al facultății de film ”La Femis” din Paris.