De ce sunt furtunile de vară atât de spectaculoase?
Când căldura se transformă în furtună
După o zi toridă de vară, cerul senin se poate transforma în scurt timp într-un spectacol de fulgere și nori cenușii. Aceste schimbări bruște au o explicație simplă: aerul cald și umed de la suprafața solului începe să se ridice rapid în atmosferă, unde întâlnește cu straturi de aer mai răcoros. Pe măsură ce se răcește, vaporii de apă se condensează și formează nori imenși de furtună numiți cumulonimbus, care pot ajunge chiar și la 10-15 km înălțime.
De ce apar așa rapid?
Furtunile de vară ne pot surprinde, deseori, prin cât de imprevizibile sunt. O pătură de nori argintii se poate așterne asupra cerului după o zi însorită aproape imediat, iar acest fapt este posibil deoarece furtunile de vară sunt alimentate de energia acumulată pe timpul zilei. Cu cât temperaturile sunt mai ridicate și umiditatea aerului este mai mare, cu atât există mai multă energie disponibilă pentru dezvoltarea unei furtuni spectaculoase.
De aceea, furtunile apar frecvent după-amiaza sau seara, atunci când încălzirea solului a devenit intensă. Uneori, diferențele între mesele de aer sunt atât de mari, încât furtunile se pot dezvolta în mai puțin de o oră, fiind însoțite de rafale puternice de vânt, grindină sau precipitații abundente.
De unde vin fulgerele și tunetele?
În interiorul norilor de furtună are loc un adevărat dans al particulelor de apă și gheață. Coliziunile dintre acestea duc la acumularea unei sarcini electrice pozitive și negative în zone diverse ale norului. Atunci când diferența de sarcină devine prea mare, are loc descărcarea electrică pe care o vedem sub forma fulgerului. Tunetul apare câteva clipe mai târziu și reprezintă sunetul produs de încălzirea foarte rapidă a aerului din jurul fulgerului, care se dilată si creează o undă sonoră extrem de puternică.
Deși pot fi periculoase, furtunile de vară rămân unele dintre cele mai spectaculoase fenomene meteorologice. De asemenea, acestea pot fi binevenite după niște zile mai fierbinți, atunci când rafalele de vânt și intensitatea ploii nu devin destructive. Apariția lor arată modul în care natura poate crea un echilibru între extremele cu care ne confruntăm.
Autor: Ștefania Marta Irimia
