De ce ascultăm aceeași melodie de zeci de ori, până când nu o mai suportăm?

Cu toții avem, probabil, acea melodie care ne-a ridicat părul de pe mâini prima oară când am ascultat-o, pe care o ascultăm obsesiv timp de câteva zile. O punem în căști sau în mașină dimineața în drum spre muncă sau școală, iar apoi la întoarcere, acasă și chiar în timp ce lucrăm. Apoi, brusc, ceva se schimbă: după numeroase ascultări, în loc să ne facă fericiți, ne face mai mulți nervi.

Fenomenul are legătură cu familiaritatea: creierului îi place să recunoască tipare, iar o melodie pe care o cunoaștem deja ne oferă atât predictibilitate, cât și plăcerea de a anticipa ceea ce urmează. Această plăcere ne încurajează să apăsăm pe „repeat” și să dezvoltăm un atașament aproape obsesiv față de melodia respectivă.

De ce ne place ceva din ce în ce mai mult cu cât mai mult îl auzim?

Conceptul care explică acest fenomen este denumit „mere-exposure effect”, studiat de psihologul Robert Zajonc. Ideea acestuia este că expunerea repetată la un stimul poate crește preferința pentru el, chiar și atunci când nu avem un motiv conștient asupra acestei preferințe. În cazul muzicii, o melodie necunoscută poate deveni mai plăcută după câteva ascultări deoarece structura ei devine familiară. Cercetările ulterioare din psihologia muzicii sugerează că această familiaritate ne permite și să anticipăm anumite momente din melodie, iar satisfacția apare atunci când așteptările noastre sunt împlinite.

Atunci, de ce ajungem să ne săturăm?

La un moment dat, efectul acesta se oprește: nu continuă la nesfârșit. După suficiente repetări, noutatea și satisfacția dispar, iar piesa devine complet previzibilă. Cercetările despre „mere exposure effect” arată că preferința poate crește la început, iar apoi se ajunge într-un punct în care expunerea suplimentară nu mai aduce aceeași plăcere și poate produce, în locul său, plictiseală. În alte cuvinte, nu melodia s-a schimbat, ci relația noastră cu aceasta.

Revenirea la aceeași melodie peste câteva săptămâni

Partea interesantă este că „uzura” nu este neapărat permanentă pentru o melodie pe care am ascultat-o excesiv. Dacă lăsăm melodia deoparte pentru câteva zile sau săptămâni, aceasta poate deveni din nou plăcută. Acest lucru se întâmplă pentru că ne dezobișnuim cu melodia în sine și progresia sa, iar aceasta poate să ne bucure din nou.

Însă, un alt motiv pentru întoarcerea la o piesă ascultată intensiv este deoarece aceasta ne poate aminti de o anumită perioadă a vieții noastre. Melodiile care rămân neascultate pentru perioade mai lungi, poate chiar ani întregi, pot fi asociate în mintea noastră cu amintiri îndrăgite, anumite persoane și locuri care pot produce nostalgie când sunt redescoperite. Astfel, deseori ajungem să ascultăm o melodie redescoperită pentru a ne întoarce într-o perioadă specială a vieții noastre, pentru a retrăi peisaje, mirosuri și râsete furate de timp.

Autor: Ștefania Marta Irimia