În iureșul comentariilor despre starea economiei, premierul a evitat explicațiile publice.
A început, totuși, ultima ședință de Guvern cu ceea ce domnia sa obișnuiește să numească „vești bune”.
Iată, așadar, știrile din economie, cu doamna Viorica Dăncilă: „Deşi domnul preşedinte Iohannis a anunţat că avem o situaţie apocaliptică în ceea ce priveşte rezultatele economice din primul trimestru, iată că Institutul Naţional de Statistică ne-a anunţat că în martie 2018 a avut loc cea mai mare creştere a puterii de cumpărare a salariilor din România, atât faţă de luna februarie, luna precedentă, cât şi după anul 1990.”
Am verificat la Europa FM dacă am ajuns, într-adevăr, în guvernarea Dăncilă, la o putere de cumpărare record după 1990.
Țara arde, dar o duce bine. Aici a ajuns discursul politic dacă suprapunem veștile venite când de la Guvern, când de la Președinție.
Din vraful de cifre adunate de când a preluat guvernarea, doamna Dăncilă a ales doar una să combată teoria Cotrocenilor că prestația de prim-ministru a domniei sale ar trage economia în jos. 8,4%. E – statistic – creșterea puterii de cumpărare a unui angajat în România în martie față de februarie anul acesta.
Și, tot statistic, cifrele lunii martie îi susțin discursul politic – puterea de cumpărare pe care o dă, în medie, salariul a crescut în România în această lună.
Doar că din aproape 5 milioane de salariați, o simt numai câteva sute de mii – medicii, o parte dintre asistenții medicali, cadrele didactice, funcționarii din administrație cărora le-au crescut din nou veniturile și foarte puțini angajați în privat: cei din industria tutunului, agenții imobiliari și IT-iștii.
Unul din cinci angajați în firmele private are salariul mai mic decât înainte de revoluția fiscală, iar lucrul acesta e deja oficial la Ministerul Muncii. Și totuși, statistic, venitul mediu a crescut. Așa cum cum explică chiar Institutul Naíonal de Statistică, o bună parte a acestei creșteri vine din primele de Paști. O alta, importantă, e dublarea salariilor medicilor care a avut ca efect creșterea, în medie, cu 22% a veniturilor în Sănătate și asistență socială.
O conjunctură în care a da la o parte creșterea prețurilor de la o lună la alta rămâne convenabilă, ca rezultat politic. Doar că doamna Dăncilă nu se oprește aici. Domnia sa dă puterii de cumpărare din martie un avânt fără egal în ultimii 28 de ani.
Numai că aceleași statistici fără nuanțe , exact după formula de la lună la lună aleasă de doamna Viorica Dăncilă (și care se regăsesc în așa-numitul indice al câștigului salarial real față de luna precedentă calculat de INS prin raportarea indicelui de creștere a câștigului mediu net la indicele de creșetere a prețurilor d econsum din aceeași perioadă), vin să o contrazică. Există cel puțin patru contraexemple doar în ultimii 15 ani.
În decembrie 2005, puterea de cumpărare comunicată de INS crescuse cu 9,1%. Un an mai târziu (în decembrie 2016) a sărit, de la o lună la alta cu 20,1%. Tot în guvernarea Tăriceanu, dar în decembrie 2007, creșterea era de 12%, iar trei ani mai târziu, în decembrie 2012, depășea 11% (Baza de date a INS este disponibilă AICI). Toate aceste salturi spectaculoase veneau, ca și acum, în luni cu prime de sărbători sau creșteri importante de venituri la stat. Niciodată nu s-au repetat în lunile care au urmat.
Prin urmare, afirmația premierului Viorica Dăncilă că asistăm la „cea mai mare creştere a puterii de cumpărare a salariilor din România de după 1990” este FALSĂ.
