Săptămâna Oscarurilor: „Room” și „Brooklyn” – VIDEO

Două drame se numără printre filmele nominalizate anul acesta la categoria “cel mai bun film” de la Oscaruri.

Camera (Room)pare împrumutat din titlurile ziarelor: un doctor suedez tocmai ce-a fost condamnat la închisoare pentru că a răpit o femeie și a ținut-o prizonieră vreme de 10 ani.

Brooklyn, pe de altă pare, are în centru o tînără irlandeză care emigrează în America.

Room, așadar, este un film cu o premisă tulburătoare: o foarte tînără mamă și copilul său de cinci ani sunt ținuți în captivitate de un bărbat.

Camera în care cei doi își duc viața – supravegheați strict și fără posibilitate de ieșire – este o magazie din fundul unei curți.

Legătura dintre mamă și copil, încercarea de a-i proteja acestuia (pe cît posibil) inocența, raporturile pe care fiecare dintre noi le are cu lumea din jur – toate temele sunt explorate eficient în prima jumătate a acestui lungmetraj.

Propulsată de actrița Brie Larson și de copilul care-i dă în mod entuziasmant replica, prima jumătate este o lecție de economie în cinema: prim-planul strîns, montajul lipsit de emfază și dialogurile desprinse, parcă, dintr-o carte de povești fac toată treaba.

Ritmul narațiunii e electrocutat de incursiunile nocturne ale bărbatului care-i ține prizonieri pe cei doi și de toanele acestuia.

Dimensiunile ororii ți se dezvăluie treptat, iar încordarea ți se strecoară în suflet de parcă te-ai uita la un thriller.

Intriga se fracturează, însă, exact la jumătate, odată cu meticulos pregătita evadare.

Momentul e apăsat subliniat – copilul privește pentru prima dată cerul altfel decît prin luminatorul meschin din camera care reprezenta pînă de curînd tot universul său. Iar de-aici totul se precipită în ceea ce englezul numește un crowd pleaser – un film croit să placă publicului, să-l asigure că (în ciuda tuturor nenorocilor care se pot abate asupra cuiva), totul o să fie bine.

Hotărîtă, energică și inteligentă, mama se prăvălește brusc în depresie, în timp ce băiatul de numai cinci ani dă dovadă de o maturitate pe care n-am întîlnit-o nici la persoanele în vîrstă.

Ești îmboldit să plîngi de vreo patru-cinci ori, prin replici sau situații furate parcă din melodramele de televiziune, personajele adulte se-ncaieră și trîntesc lucruri fix în fața copilului, tot el asistă (cu un zîmbet atotștiutor) la un interviu de televiziune.

Room sfîrșește prin a-și încălca promisiunea inițială, aceea de a fi un film memorabil. E doar unul rezonabil.

Brooklyn se prezintă drept o dramă, dar adevărul adevărat e că pentru acest tip de film ar trebui inventată o categorie aparte la Oscaruri: dramoletă, poate, sau – ca să fim mai blînzi și mai aproape de stilul lui – melodrămuță.

Tema e una generoasă – viața unor oameni obișnuiți în condiții grele -, dar mijloacele alese de regizorul John Crowley nu fac dreptate nici personajelor, nici Irlandei, nici Statelor Unite.

Totul e edulcorat, îmblînzit și făcut să arate “drăgălaș”: și lipsa de perspectivă a irlandezilor pe picior de plecare, și amestecul de rase, credințe și dorințe din Brooklyn sunt tratate ca la operetă, mici neplăceri pe drumul către altar.

Căci da, la scurt timp după ce-a coborît de pe vapor, eroina noastră se-ndrăgostește lulea de cel mai simpatic și mai bine intenționat tînăr dintre cîți există pe lume.

Silită să revină pentru scurt timp înapoi acasă, mai-mai că se-ndrăgostește de un al doilea tînăr: pe care o să-l aleagă?

Personajul negativ e o proprietăreasă de magazin pe care cineva o numește la un moment dat “o vacă bătrînă”, și aproape că ți-l închipui pe scenarist – nimeni altcineva decît romancierul Nick Hornby – chicotind pe cînd scria replica, mulțumit foarte de cît de curajos și de provocator se dovedește.

Una dintre zînele bune e o altă proprietăreasă – de pensiune, de data aceasta – de o bunătate atît de lipsită de nuanțe încît te-aștepți ca din moment în moment să-nceapă să cînte.

Marele atu al acestui film este tînăra actriță Saoirse Ronan, al cărei nume sună ciudat în urechea unui român, dar pe care o știți din Ispășire sau din mai recentul Marele Hotel Budapesta.

Cu o privire sfredelitoare, Ronan are acea rară calitate pe care numai actrițele redutabile de film o au – poate transmite orice emoție fără să se clintească sau fără să aibă nevoie să spună ceva.

În cîteva rînduri, prim-planurile insistente în care se scaldă sunt justificate și binevenite, dar după aproximativ o oră procedeul devine obositor și gol de sens.

E limpede că actrița face tot ce poate, dar e mare păcat că nu i s-a dat mai mult de făcut – gesturile largi, teatrale și dialogurile zaharisite nu-i fac nici un serviciu.

Preocupat să nu te tulbure pentru nici măcar o secundă și să te asigure că ții cu “ăia buni”, Brooklyn sfîrșește prin a deveni o succesiune de cărți poștale: drăgălaș, cum spuneam, o fi, dar se și ștege aproape instantaneu din memorie.


Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS