NASA: „Avem probe că pe Marte ar exista apă în stare lichidă”

Planeta Marte nu este o planetă complet uscată – aceasta ar fi cea mai corectă traducere a datelor științifice prezentate de NASA , sau, după cum a spus unul dintre cercetătorii care au anunțat descoperirea, “aproape” dovada prezenței apei în stare lichidă.

În fapt, o sondă spațială care a analizat spectral structura chimică a elementelor aflate la suprafața planetei Marte a constatat prezența unor săruri care, periodic, în funcție de anotimpurile marțiene se transformă în soluții și capătă un aspect fluid.

 

 

Potrivit NASA, ar fi vorba de „cele mai solide dovezi de pînă acum” referitoare la existența apei, în stare lichidă, pe planeta Marte.

Specialiștii Agenției din Statele Unite spun că apa curge în lunile de vară pe pereţii craterelor şi stîncilor, ceea ce indică posibile forme de viaţă.

Descoperirea poate influența semnificativ explorările umane ulterioare.

Prezența unor săruri hidratate pe Marte, ale căror semne au fost găsite în pantele planetei, necesită prezența apei.

Cercetătorul Lujendra Ojha şi colegii săi de la NASA au prezentat această descoperire într-un articol publicat în Nature Geoscience.

Consecințe

Există numeroase implicaţii ale existenţei apei pe Marte, deoarece orice depozit de apă lichidă duce la o creştere considerabilă a posibilităţii ca microbii să fie prezenţi la suprafaţa acestei planete.

În plus, pentru viitoarele echipaje de astronauţi care ar ajunge pe Marte, identificarea proviziilor de apă, la mică adîncime sub scoarţă, i-ar ajuta să trăiască pe planetă pe baza unor rezerve locale.

Oamenii de ştiinţă se întrebau de multă vreme dacă apa ar putea să existe în stare lichidă pe scoarţa lui Marte, în zilele noastre.

Nu este o teorie simplă, deoarece temperaturile de pe Marte sunt de obicei sub valoarea de zero grade Celsius, iar presiunea atmosferică este atît de scăzută încît depozitele de apă lichidă ar trebui să înceapă să fiarbă la scurt timp după topirea gheţurilor.

Însă observaţiile din ultimii 15 ani, prin care au fost identificate rigole şi striaţii, care par că se modifică odată cu schimbarea anotimpurilor, au întărit aceste speculaţii.

Noile date transmise pe Terra de sonda Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), operată de NASA, par să fi rezolvat acest mister.

Sonda MRO are la bordul ei un instrument, Crism, care poate să determine structura chimică a materialelor aflate la suprafaţa lui Marte.

Crism a analizat materialele din patru perimetre, în care se aflau acele fîşii întunecate care apar în lunile de vară de pe Marte, iar apoi dispar.

Instrumentul a descoperit că acele „linii recurente de pe versanţi” sunt acoperite cu săruri.

Sărurile identificate – perclorat, clorat şi clorură de magneziu – pot să reducă punctul de îngheţ al apei cu 80 de grade şi rata de vaporizare de zece ori.

Această combinaţie de factori permite depozitelor de apă să rămînă stabile suficient de mult timp pentru a se scurge de-a lungul versanţilor şi craterelor.

Cu toate acestea, locul din care provin aceste surse de apă, care creează astfel de forme de relief pe Marte, nu este deocamdată cunoscut.

MRO a analizat perimetre din regiunea ecuatorială, iar orice formă de depozit de apă din acele regiuni ale lui Marte, ce ar putea să existe sub formă de gheaţă, ar trebui să se afle doar la adîncimi mari.

Microbi

Joe Michalski, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, consideră că anunţul făcut de NASA este deosebit de interesant, în special datorită implicaţiilor sale asupra existenţei potenţiale a coloniilor de microbi pe Marte, în perioada actuală.

„Ştim, din studii efectuate pe extremofilele de pe Terra, că formele de viaţă pot nu doar să supravieţuiască, ci şi să se dezvolte în abundenţă în condiţii care sunt extrem de aride, foarte saline sau în orice alt tip de mediu <<extrem>> în comparaţie cu habitatul oamenilor.

De fapt, pe Terra, oriunde găsim apă, găsim viaţă. Acesta este motivul pentru care descoperirea apei pe Marte, după cercetări de peste 20 de ani, reprezintă o chestiune atât de interesantă”, a spus savantul britanic.

Normele acceptate în prezent pe plan internaţional precizează că misiunile spaţiale ar trebui să fie extrem de atente în legătură cu locurile de pe Marte în care vor să plaseze sonde şi roboţi şi în care există probabil apă lichidă.

Peter Grindrod, cercetător la Agenţia Spaţială Britanică, a explicat: „Principiile de protecţie planetară stipulează că nu putem să mergem oriunde se află apă lichidă, deoarece nu putem să sterilizăm navele noastre spaţiale suficient de bine, pentru a garanta că nu vom contamina acele zone.

Aşadar, dacă linii recurente sunt descoperite în zona de plasare a unui rover, atunci aparatul nu poate coborî acolo.

Culmea, următorul rover al Agenţiei Spaţiale Europene, ExoMars, a fost conceput tocmai pentru a căuta forme de viaţă”, a constatat Joe Michalski.





Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS