Marian Crișan despre „Orizont”, adaptare a „Morii cu noroc”: „Sper că încercarea va fi apreciată”

Vinerea aceasta a avut premiera mondială cel de-al treilea lungmetraj regizat de Marian Crișan.

Orizont rulează la un festival de clasă A din Tallin, în Estonia, și se anunță drept cel mai ambițios proiect de pînă acum al regizorului român.

La noi, filmul intră în cinematografe anul viitor, în februarie.

Din noul film al lui Marian Crișan n-avem la dispoziție, momentan, decît vreo cîteva clipuri din timpul filmărilor și o jumătate de minut gata montată.

Peisaj montan, ceață deasă, o cabană înzăpezită – Orizont este o adaptare liberă (extrem de liberă, după cîte se vede) a Morii cu noroc a lui Ioan Slavici.

E a doua reinterpretare în film a acestui text, după La moara cu noroc, regizată în anii ‘50 de Victor Iliu.

Acum, nuvela pare să fi servit însă doar drept punct de plecare.

Intriga e adaptată vremurilor: un tînăr cuplu ia în administrare o cabană din Apuseni și dă de bucluc atunci cînd constată că nimic nu mișcă-n zonă fără voia unui cap al mafiei pădurilor.

 

Pe Lică Sămădăul îl cheamă Zoli în filmul lui Marian Crișan, iar dacă observația socială atentă din precedentele sale filme – Morgen și Rocker – se menține la aceleași cote, portretul omului ar trebui să fie cît se poate de interesant.

Orizont e prezentat însă drept un thriller.

E posibil chiar s-avem parte de un film de gen, ceea ce ar fi absolut binevenit – încercările românești recente de  thriller sau de horror sunt de speriat din cu totul alte motive decît și-ar fi dorit realizatorii lor.

De notat, de asemenea, tendința de dată mai nouă a regizorilor români de-a căuta sprijin în literatură: avem După dealuri, al lui Cristian Mungiu, Aferim!-ul lui Radu Jude (care se inspiră dintr-o grămadă de surse scrise), și tot Jude adaptează chiar în această perioadă Inimi cicatrizate,  o uluitoare carte a lui Max Blecher.

Filip Standavid a stat de vorbă cu regizorul român.