Confidenţialitate

IN MEMORIAM Marin Moraru (1937 – 2016)

Marin Moraru s-a născut la București, în ultima zi de ianuarie din 1937.

Anii tinereții au însemnat o perioadă de neajunsuri. Marinuș Moraru, cum îi spuneau apropiații, a urmat  Şcoala Medie Tehnică de Construcţii Căi Ferate de pe Calea Victoriei.

 „Acolo îmi făceam lecţiile. După ce le terminam mă relaxam citind ziare vechi”. Marin Moraru, volumul Suntem ce sunt amintirile noastre

În perioada în care învăța cum se întreține calea ferată și cum se montează un macaz, în școala în care învăța Marinuș Moraru a ajuns un regizor de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale” care trebuia să pună în scenă spectacole cu trupe de non-profesioniști.  Era perioada o perioadă în care erau încurajate trupele de amatori.

După ce a absolvit școala tehnică, a fost repartizat în Brașov și a muncit acolo timp de un an la întreținerea căilor ferate. În ciuda condițiilor grele, tânărul Marinuș visa..să se facă aviator, un vis la care a trebuit să renunțe.

De la Brașov a revenit în București, ca angajat la uzina „Grivița Roșie”. Pentru că își dorea să urmeze o facultate, a urmat cursuri de pregătire la Politehnica din capitală.

Însă, a auzit în timp ce asculta radioul că se fac cursuri de pregătire la Institutul de Artă Teatrală, așa că s-a gândit să le urmeze. Mai târziu, mărturisea că, deși nu a crezut de la început că drumul său este Teatrul, toate întâmplările au făcut ca Marinuș să se apropie, în cele din urmă, de scenă.

 „Fugeam de la cursurile de la Politehnică la teatru. Se întâmpla în zilele de duminică“. Marin Moraru, volumul Suntem ce sunt amintirile noastre

foto: Marin Moraru, Radu Beligan și Gheorghe Dinică, „Take, Ianke și Cadîr”, Teatrul Național București

Examenul de admitere la Institutul de Artă Teatrală a fost cu ghinion la  prima încercare. După un examen susținut în fața unei comisii de specialitate, cu prevede procedura (comisie formată din Ion Finteşteanu, Marcel Anghelescu și Radu Beligan), Marin Morau a picat, chiar dacă la mică diferență de ultimul admis.

Un an mai târziu, reușea să promoveze examenul și era acceptat direct în anul II la Teatru. În 1961, a absolvit institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesoarei Dina Cocea. Pentru examenul de diplomă a interpretat rolul Agamiță Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.

După ce a terminat facultatea, a fost angajat la Teatrul Tineretului (1961-1964),  la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național București (1971-1974).

„N-am vrut niciodată să joc ceva anume. Mi s-a dat, mi s-a propus și eu am acceptat sau nu. Nu am cerut niciodată nimic și nici nu mi-am dorit vreun rol anume. Cel mai important și mai plăcut este să tragi biletul din căciulă, ca la examen. Iar eu sunt pregătit oricând, atât fizic, cât și psihic, să trag orice bilet.“ Marin Moraru, volumul Suntem ce sunt amintirile noastre

Din 1974 până în 1980 a predat la Institutul de Artă Teatrală (conferențiar). Apoi, s-a reîntors la naționalul bucureștean, unde, din 2002, a devenit societar de onoare.

A fost decorat în 2008 de președintele României cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce. În același an, primea titlul de Doctor Honoris Causa al „Universității de Artă Teatrală și Cinematografică”.

În 2009 a fost premiat în cadrul Galei Premiilor Gopo pentru întreaga carieră.

În 2015 i-a fost acordat premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.

Marinuș Moraru s-a stins din viață la 21 august 2016, la Spitalul Elias din București.