Gala Gopo 2016: “Aferim!” pe toată linia (AUDIO)

Dacă ediția de anul acesta a Premiilor Gopo a furnizat vreo știre, aceasta nu e neapărat victoria filmului Aferim! – toată lumea se aștepta la acest rezultat.

Dar lungmetrajul lui Radu Jude a încasat 12 premii din tot atîtea nominalizări.

Altfel spus, dacă Premiile Gopo ar fi fost o competiție sportivă, Jocurile Olimpice de la Sydney ar fi termenul de comparație: aur în competiția pe echipe de la gimnastică și trei românce pe podium la individual compus.

Cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună imagine și premiile pentru cel mai bun actor în rol principal – Teodor Corban – și cea mai bună actriță în rol secundar – Mihaela Sîrbu.

Adăugați statuetele Gopo pentru montaj, sunet, decoruri și costume și e de-nțeles dacă ați început să obosiți.

În toată vîltoarea, a rămas nedreptățit Toma Cuzin: interpretul robului Carfin din Aferim! fusese nominalizat însă pentru rolurile din Comoara și din București nonstop.

Cum nedrept a fost și ca Teodor Corban să nu fie nominalizat pentru rolul din Un etaj mai jos, al lui Radu Muntean – dar așa e regulamentul, complicat.

Că veni vorba de Un etaj mai jos, nu mai puțin de patru dintre filmele cu nominalizări consistente au fost ignorate complet de către votanți.

Radu Muntean însuși și-a retras cel mai recent lungmetraj din competiție, așa că o explicație plauzibilă există în cazul lui, însă au trecut ca o boare și De ce eu?, al lui Tudor Giurgiu (nouă nominalizări), București nonstop (tot nouă), Box-ul lui Florin Șerban (cinci nominalizări) și Comoara lui Corneliu Porumboiu (încă cinci).

Formulată abrupt, concluzia ar fi că, anul trecut, cinematografia română a produs un singur film demn de apreciat, căruia i s-au adăugat un debut promițător (Lumea e a mea, de Nicolae Constantin Tănase), o interpretare feminină excelentă (Ioana Flora, în Acasă la tata) și un documentar (Aliyah DaDa, de Oana Giurgiu).

Oricît de mult ai aprecia munca lui Radu Jude (iar Video Radio a plasat Aferim! pe primul loc în clasamentul filmelor românești din 2015), acest lucru e pur și simplu neadevărat.

Radu Jude ar fi, probabil, primul care să fie de acord: regizorul celui mai premiat film din istoria Galei Gopo a lipsit de la ceremonia de la Teatrul Național din București, cum a făcut-o și Alexandru Dabija, cîștigătorul premiului pentru rol secundar masculin.

“Din buzunarul propriu”

Una peste alta, emoția producătoarei Ada Solomon, în momentul în care a acceptat premiul cel mare, a fost vizibilă.

Și, ca de obicei, Ada Solomon nu s-a ferit să spună limpede și apăsat vreo cîteva adevăruri despre “industria” autohtonă de film.

Ea le-a mulțumit coproducătorilor străini (Rossitsa Valkanova, din Bulgaria, și cehul Jiří Konecny), dar și românului Ovidiu Șandor, “care a investit din buzunarul propriu în acest film”.

O situație care aduce aminte de cea prin care trecuse Anca Damian cînd a realizat documentarul animat Crulic: drumul spre dincolo.

A spus povestea unui român mort în închisoare în Polonia (și) cu sprijin consistent din partea țării în care românul respectiv murise.

Însă la doi ani după ce s-a documentat graţie unor fonduri acordate de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), aceeași instituție i-a respins proiectul de la finanțare (banii au venit abia în 2011).

Le-a venit apoi rîndul celor implicați în receptarea filmelor românești:

Iar spre final, Ada Solomon s-a referit, pe scena mare a Teatrului Național, la prima durere a distribuitorilor de film din România: în toată țara au rămas doar vreo cîteva zeci de săli de proiecție, în afara multiplexurilor: acestea au treaba lor și nimeni nu le poate sili să promoveze filmul românesc.

Dar sălile continuă să se închidă, ca urmare a catastrofei din clubul Colectiv.

Numiți-l paradoxul cinematografiei noastre, dacă vreți: avem filme din ce în ce mai diverse (iar această ediție a Premiilor Gopo este o dovadă), dar încet-încet e posibil să nu mai avem unde să le vedem.

 





Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS