Explicații ale CCR: Parlamentul și Președintele hotărăsc dacă amnistia și grațierea ar fi oportune

Aprecierea asupra oportunităţii măsurilor de amnistie şi graţiere colectivă ori individuală revine Parlamentului, respectiv preşedintelui României .

Nu poate fi impusă o interdicţie generală de acordare a acestora în privinţa anumitor infracţiuni, se arată într-un comunicat de presă al Curții Constituționale.

Plenul CCR a luat în dezbatere joi propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei iniţiată de deputaţi aparţinînd grupurilor parlamentare ale USR, PNL, PMP şi PRO Europa.

De asemenea, instituția a dezbătut propunerea legislativă pentru revizuirea Legii fundamentale iniţiată de deputaţi aparţinînd grupurilor parlamentare ale PSD şi ALDE.

Cu unanimitate, Curtea a decis că propunerile legislative au fost iniţiate cu respectarea prevederilor art.150 alin.(1) din Constituţie.

CCR a stabilit însă că o interdicţie constituţională prestabilită în privinţa vocaţiei cetăţenilor care au săvîrşit o anumită categorie de infracţiuni de a beneficia de amnistie sau graţiere „încalcă principiul egalităţii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi demnitatea umană”.

Totodată, potrivit celor opt membri ai Curții, propunerile legislative de revizuire a Constituţiei „limitează în mod excesiv puterea statului şi marja sa de apreciere, afectînd în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea/beneficiul cetăţenilor”.

Astfel, o categorie de cetăţeni este privată de o vocaţie pe considerente cu caracter circumstanţial, ceea ce, în această privinţă, echivalează cu „o suprimare a demnităţii umane şi a principiului egalităţii”, a explicat CCR.

Nu poate fi impusă o interdicție generală

Propunerile legislative de revizuire a Constituţiei „nu respectă justul echilibru” între două interese generale – cel de a se executa/a se considera executată o hotărîre judecătorească de condamnare numai pe considerente care ţin de conduita condamnatului şi cel al respectării demnităţii umane şi a principiului egalităţii.

Aprecierea oportunităţii măsurilor de amnistie şi graţiere colectivă ori graţiere individuală revine Parlamentului, respectiv Preşedintelui României şi nu poate fi impusă o interdicţie generală şi valabilă ad aethernam de acordare a acestora în privinţa anumitor infracţiuni„, a arătat CCR.

În ceea ce priveşte prevederile din propunerile de revizuire potrivit cărora nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie, pînă la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării, CCR a constatat că nu se încalcă limitele revizuirii.

Referitor la prevederile conform cărora nu pot fi aleşi în Parlamentul European cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie, pînă la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării, CCR a decis că acestea nu încalcă limitele revizuirii.

CCR a mai decis că nu încalcă limitele revizuirii prevederile privind ordonanţele de urgenţă din cele două propuneri de revizuire.

„Curtea a statuat că ordonanţa de urgenţă este un act emis în virtutea delegării legislative acordate Guvernului direct prin art.115 alin.(4) din Constituţie, fără ca acest lucru să însemne că legiuitorul constituant derivat nu poate limita domeniul de reglementare al ordonanţei de urgenţă”, a menţionat Curtea Constituţională.

Prevederile potrivit cărora CCR hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind ordonanţele, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori nu încalcă limitele revizuirii.





Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS