Cronică de film: „Xenia”, de Panos Koutras

Scena este Grecia contemporană, eroii sunt doi frați în căutarea tatălui care i-a abandonat de mici: filmului îi spune Xenia, intră săptămîna aceasta în programul cinematografelor, și este o scandaloasă explozie de culoare aducînd aminte, nu o dată, de reușitele de odinioară ale spaniolului Pedro Almodóvar.

Xenia nu este un film pentru toată lumea și nici unul perfect: cale de două ore, regizorul grec Panos Koutras ia la puricat teme precum situația minorităților – etnice sau sexuale -, criza economică și financiară sau fragilitatea legăturilor de familie.

Subtitlul filmului este “O nouă odisee greacă”, iar el e repede justificat: avem de-a face cu un road movie (pe ruta Creta-Atena-Salonic) și pe unul dintre personajele principale îl cheamă Odiseu.

Un iepure alb – cînd de-adevăratelea, cînd de pluș – își tot face apariția, secvențele în care se cîntă și se dansează nu-s deloc rare, iar destinația celor doi frați e un concurs de talente, un soi de Vocea Greciei.

Unui regizor mai nesigur i-ar fi ieșit un talmeș-balmeș de neînțeles, dar Koutras ține tot timpul calea dreaptă (intriga e una dintre cele mai simple din lume, o călătorie pe parcursul căreia eroii se feresc de nenumărate pericole).

De asemenea, personajelor li se lasă loc să crească, să evolueze, să ți se strecoare pe sub piele.

Secvențele onirice sau cele conflictuale funcționează după cum e gustul spectatorului. La fel, un hotel de lux lăsat în paragină e o metaforă parcă prea îngroșată – Xenia din titlu e aici pe post de Grecie a prezentului, din ce în ce mai năucă.

Dar să strîmbi din nas la diverse exagerări sau nereușite ar însemna să cauți cu tot dinadinsul noduri în papură: spre final, într-o scenă prelungită și extrem de curajoasă, Panos Koutras pune laolaltă și suspansul, și comedia bufă, și olecuță de tragedie.

Și, culmea, totul se-ntîmplă cu un cîntec pop italienesc de odinioară în fundal: Tutt’al piu, de Patti Pravo.

Atent și sensibil la ceea ce se întîmplă în preajmă, regizorul pariază pe doi tineri care se simt, vorba unui personaj, “străini oriunde și acasă pretutindeni”.

Atipic și, seducător, filmul acesta reușește să te țină în priză, să te facă să-ți pese, și să ieși din sală scărpinîndu-te în cap: ce s-o fi întîmplat de fapt rămîne o taină.