Cronică de film: „Ilegitim”, de Adrian Sitaru

În seara aceasta are premiera de gală Ilegitim.

Singurul lungmetraj românesc din selecția oficială a ediției din 2016 a Festivalului de Film din Berlin intră vineri în cinematografe.

Regizat de Adrian Sitaru, Ilegitim a fost inclus în secțiunea Forum (consacrată experimentelor în cinema) și e într-adevăr riscant – tema lui este incestul.

Încă de la debutul în lungmetraj, cu Pescuit sportiv, Adrian Sitaru s-a arătat interesat de relațiile de familie și de felul în care ele rezistă (sau nu) presiunilor.

Din dragoste, cu cele mai bune intenții urmărea, de asemenea, evoluția unui tînăr care se confruntă pentru prima dată cu perspectiva morții mamei sale, iar Domestic întretăia poveștile mai multor familii.

Cu Ilegitim, Adrian Sitaru pare să se fi întrecut pe sine: nu numai radiografia unui incest, dar și o dezbatere despre avort, despre trecutul României și despre prezentul său tulbure.

Regizorul abordează aceste teme “în priză directă”: actorilor consacrați, precum Adrian Titieni, și învățăceilor într-ale meseriei (Robi Urs) li se dau de explorat mai multe situații – trăitul împreună, păstrarea unui secret teribil, descoperirea lui.

Scenariul este fluid, marja de improvizație – ridicată, camera de filmat acționează precum un martor tăcut, dar foarte curios.

Ilegitim e un film care pune publicul la treabă în aceeași măsură în care îi pune pe actori.

Sunt mijloace impuse atît de condițiile de filmare (vorbim de un film fără buget propriu-zis, făcut foarte repede), cît și de tipul de experiență caracteristic filmelor lui Sitaru – stilul lui e extrem de direct, brutal aproape, mai interesat de căutarea adevărului decît de plăcerea sau de confortul celui care privește.

Estetica aceasta este cea dintîi calitate a Ilegitim-ului, dar și prima lui slăbiciune.

Dacă Alina Grigore și Robi Urs se arată, în cea mai mare parte a filmului, convingători și expresivi, scenele tensionate de la masa unde se reunesc toți membrii familiei alunecă în stridențe, iar dialogurile – improvizate au ba – sună nu o dată parcă prea emfatic, sunt apăsat teatrale.

Și temele par să-și dispute întîietatea: ba tensiunile dintr-o familie cu patru copii (dar fără mamă), ba raporturile tatălui cu Securitatea comunistă, ba incestul care pune intriga în mișcare, ba răspunderile pe care și le-asumă fratele mai mare.

De la un punct încolo, devine incert ce anume caută să spună Ilegitim.

Sau, după cum ziceam, poate că spectatorul pur și simplu e invitat să-și “facă” propriul film din bucățile care-i sunt puse la dispoziție.

O primă vizionare poate lăsa impresia unui exercițiu inegal de actorie, a unui experiment, a doua oară e foarte posibil să-ți pui întrebări despre tabuurile dintr-o societate extrem de tradiționalistă precum a noastră.

Impresia Video Radio e că Adrian Sitaru se încălzește pentru viitorul său lungmetraj.