Cronică de film: „Ave, Cezar!”, de Joel și Ethan Coen

O comedie holywoodiană ca pe vremuri intră săptămîna aceasta în sălile de cinema de la noi: Ave, Cezar! e cel mai recent film al fraților Coen (Joel și Ethan).

Tandru și nostalgic, filmul acesta poate fi “citit” drept un divertisment retro, însă spectatorul avizat (sau, pur și simplu, atent) va descoperi o trufanda în toată regula.

Intriga – atîta cîtă e ea – e copilăresc de simplă: pe la începutul anilor ’50, un șef dintr-un mare studio de cinema are o criză de rezolvat – cineva i-a răpit vedeta unui film aflat în producție.

Cine cere răscumpărarea? O misterioasă entitate care-și zice “Viitorul”.

Cinefilul obișnuit cu filmele fraților Coen va recunoaște destul de repede studioul Capitol: este cel în care ajunsese odinioară dramaturgul new-yorkez Barton Fink, sedus – și repede abandonat – de cîntecul de sirenă al Holywood-ului.

Întîmplările din Ave, Cezar! au loc la vreun deceniu după, iar noul film funcționează cam pe aceleași coordonate: e în egală măsură o privire critică și una înduioșată asupra așa-numitei “epoci de aur” a cinematografiei americane.

Eddie Mannix, omul bun la toate jucat de Josh Brolin, face ordine în viețile actorilor, are un cuvînt greu de spus asupra filmelor propriu-zise și potolește (cu o politețe hîrșită) avîntul demistificator al unor ziariste de scandal.

Cotrobăitul “prin culise” se oprește nu odată pentru ca frații Coen să refacă scene atît de bine înșurubate în cultura pop încît ni se pare că le-am știut dintotdeauna: urmărirea dintr-un western, coregrafia acvatică, drama serioasă, conspirația dușmanilor Americii (da, în cazul de față chiar e vorba despre comuniști asumați) ori cîntecelul optimist și obraznic dintr-un muzical. Plus, firește, peplum-ul de tip Ben Hur în care joacă vedeta a cărei răpire pune povestea în mișcare.

Ai putea să vezi în asta o narațiune nehotărîtă ori o colecție de scheciuri, dar privește mai atent: nu numai că scenele respective dau pe-afară de energie și de ștaif, dar ele sunt, într-un fel greu de sesizat din prima, comentarii subversive asupra influenței pe care o are (o avea?) filmul în viețile oamenilor și asupra tipurilor de putere exercitate la nivel global.

Altfel spus, atunci cînd personajul lui Brolin are de ales între a continua să lucreze din greu la Holywood (cel mai vizibil exemplu de soft power made in the U.S.A.) sau a se muta la o companie de armament foarte interesată de bombele atomice (hard power), dilema morală e una autentică, nu o păcăleală a unor cineaști puși pe șotii.

Deși, ca să spunem tot adevărul, Joel și Ethan Coen se tot țin de șotii în Ave, Cezar!.

Avem parte, între altele, de o celulă marxistă plină-ochi de scenariști, de o starletă cu imagine de fată cuminte care rămîne gravidă fără să fie foarte sigură cine e tatăl copilului, de un băiat de la țară parașutat într-un film cu pretenții și chinuindu-se cumplit să vorbească îngrijit, de regizori cu secrete de nemărturisit și de-o monteuză care, la două secunde după ce era să dea ortul popii într-un accident de muncă (i s-a prins eșarfa în proiector), trage vîrtos din țigară și trage și concluzia corectă: „Ar trebui să nu mai port eșarfe!”.

E aproape inutil să adăugăm că fiecare actor se simte ca peștele-n apă, chiar dacă apare în două-trei scene (Ralph Fiennes profită la maximum de ocazie, de la Channing Tatum dansînd ca Gene Kelly nu poți să-ți iei ochii, în vreme ce Scarlett Johansson joacă fără greș scena seducției, împrumutată din filmele noir).

Noianul de referințe, de aluzii, de trimiteri la filmele de odinioară poate să-ți dea de lucru pentru cîteva săptămîni bune – preferatele VideoRadio sunt cîteva cadre parcă furate din Sunset Boulevard, de Billy Wilder, și numele unei vedete feminine (Carlotta Valdes), luat direct din Vertigo-ul lui Hitchcock.

Rezolvînd cu zîmbetul pe buze criză după criză, Eddie Mannix încearcă în mod sincer să rămînă un om bun și să-și păstreze credința într-un Dumnezeu drept: încă o posibilă cheie de lectură a acestui înșelător de nuanțat film e discuția despre valorile care ne animă și despre sacrificiile pe care le cer ele.

Ave, Cezar! te păcălește că e o comedie doar ca să-ți dea serios de gîndit. De (re)văzut repede și de mai multe ori.


Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS