Cronică de film: „Alvin și veverițele – Marea Aventură”, de Walt Becker

De ce locuiește un adult cu trei veverițoi animați și ce de îi consideră băieții lui?

În cazul în care vă puneți aceste întrebări, poate că n-ar fi cea mai bună idee din lume să vă duceți copiii să vadă Alvin și veverițele: Marea AventurăUltimul lucru la care s-au gîndit realizatorii seriei a fost credibilitatea.

Să combini animația cu filmul propriu-zis nu e tocmai cea mai nouă idee din lume – vă mai aduceți aminte de Veronica, de pildă? – , dar să-ți iasă ceva coerent și respectabil se dovedește și acum al naibii de greu.

 

Oricum, a lua un film precum Alvin and The Chipmunks în serios e o greșeală de începător.

Seria aceasta face două lucruri – gîdilă nostalgia celor care-au crescut cu Tom și Jerry și care își mai aduc aminte, de pildă, de “duetul” dintre șoarece și Gene Kelly.

În același timp, însă, această serie le servește copiilor din prezent un concentrat de muzică pop și vreo cîteva scenete fără prea mare legătură între ele.

În cazurile fericite, puștanii stau și ei potoliți vreo oră și jumătate, iar părinții – după ce se vor fi prins care e “intriga” – capătă ceva timp să-și verifice mesajele pe telefon.

Avem, așadar, trei veverițoi animați îngrijorați că “tatăl” lor adoptiv o să se-nsoare cu o doctoriță, îl avem pe băiatul adolescent al acesteia (un nesuferit, cel puțin în primă instanță) și mai avem o alergătură fără cap și coadă prin Miami, New Orleans și înapoi acasă.

Nu lipsesc, firește, momentele în care “acțiunea” se oprește brusc și toată lumea se pune pe cîntat. De fapt, ele ocupă cea mai mare parte a filmului.

Lucrul care-ți sare în ochi cu această ocazie e că trei creaturi imaginare cu voci pițigăiate cîntă pop la același nivel la care o fac multe dintre vedetele momentului. Copiilor, însă, n-o să le pese foarte tare.

Alvin and The Chipmunks împrumută de pretutindeni: spectacolul de televiziune American Idol, de pildă, are o importanță deosebită, dar apar (pentru publicul adult) și Tony Hale – asistentul Juliei Louis-Dreyfuss în serialul Veep – și chiar, pentru cîteva prețioase minute, John Waters, un regizor de filme-cult pe care-l știe numai cine trebuie.

Se cîntă, de asemenea, unul dintre hiturile Gloriei Estefan. Ba, la un moment dat, se folosește muzica din celebra scenă a dușului din Psycho.

Însă umorul e unul școlăresc, iar ambițiile – reduse. Încă o dată, însă, cine se așteaptă la altceva chiar merită ceea ce o să i se-ntîmple.





Ascultă online Europa FM / Descarcă gratuit aplicaţia Europa FM pentru Android sau aplicaţia Europa FM pentru iOS