Cronică de film: „A bigger splash”, de Luca Guadagnino

O vedetă rock operată de curînd pe coardele vocale se reface pe o insulă italienească, împreună cu iubitul său.

Fostul partener dă brusc buzna, însoțit de o tinerică pe care o prezintă drept fiica sa, iar lucrurile o iau încet-încet razna.

Amestec de dramă psiho-sexuală, thriller și comedie bufă, A bigger splash este premiera săptămînii la Video Radio.

Regizorul italian Luca Guadagnino e la a doua colaborare cu Tilda Swinton.

Dacă în Io sono l’amore o pusese să vorbească italienește cu accent rusesc, de data aceasta i-a redus considerabil numărul replicilor, lăsînd-o să te seducă prin gesturi, priviri și atitudine, precum fenomenalele actrițe din filmele mute de altădată.

În schimb, personajul lui Ralph Fiennes trăncănește, rîde nestăvilit și bîrfește cu poftă în încercarea de a o recîștiga.

Nimeni n-are dubii asupra intențiilor sale, dar asta e și miza: A bigger splash e ca un meci de ping-pong emoțional în care Fiennes servește de fiecare dată.

Mai tinerii Matthias Schoenaerts și Dakota Johnson (într-un rol radical și îmbucurător diferit față de cel din 50 shades of Grey) completează distribuția și propulsează ceea ce nu putem numi decît un “patrulater amoros”.

Ceea ce pornește ca o comedioară de moravuri, însă (inspirată de un film dinspre sfîrșitul anilor ’60), se transformă pe nesimțite într-o dramă despre încredere, maturizare și celebritate.

Povestea lui Guadagnino este una eliptică – spectatorul trebuie să pună singur cap la cap frînturi de informații și să stabilească el cîtă încredere are în ceea ce spune fiecare personaj în parte.

Secvențele curg agale, iar tehnicile narative – juxtapuneri, flash-back-uri, momente de răgaz în care doar se dansează sau se face mîncare în casă – se îmbină aproape imperceptibil.

Cu atît mai puternică devine o violentă, deși de așteptat, încleștare din cea de-a doua parte.

A bigger splash e, însă, chiar mai ambițios de-atît: în ciuda teatralității asumate (totul se petrece pe o insulă), filmul pune povestea în context, echilibrează discuția despre problemele în dragoste ale unor oameni înstăriți cu cea despre soarta refugiaților nimeriți pe insulă și – într-o magistrală scenă de final – pune sub semnul întrebării autoritatea statală, obișnuințele noastre, cultul celebrității.

“Europa e un mormînt!”, proclamă personajul lui Ralph Fiennes mai pe la-nceput: sună a banc fără cine știe ce consecințe, mai ales că omul livrează replica într-un moment extrem de relaxat, dar cînd începe să curgă genericul de final cuvintele acestea ți se-ntorc, sfredelitoare, în minte.

Sub aparența unui lungmetraj sexy, cu moralitate liberală și cu muzică trăsnet (un dans dezlînat pe o melodie de Rolling Stones oferă una dintre cele mai amuzante scene), A bigger splash e un veritabil (și foarte subtil) film politic.