Cozonacul, desertul tradițional iubit de români: de unde își are originile | AUDIO

Când spunem sărbători, spunem familie, tradiții și inevitabil – miros de cozonac proaspăt scos din cuptor.
Pufoși și aromați, cozonacii nu lipsesc de pe mesele românilor de generații întregi. Dar de unde vine acest desert atât de iubit și cum a ajuns simbol culinar?

Cozonacul nu este doar un desert, ci o poveste care a traversat secole și civilizații.
Deși românii îl consideră un preparat autentic, strămoșii cozonacului existau încă din antichitate. În Egiptul Antic se făcea pâine dospită cu miere, iar grecii și romanii au îmbogățit rețeta cu nuci, ouă, unt sau fructe uscate.
În spațiul românesc, primele mențiuni apar acum peste 300 de ani, dar abia în secolul al XIX-lea cozonacul începe să capete forma pe care o cunoaștem azI: bogat, aromat și din ce în ce mai variat.
Și pentru că secretul unui cozonac reușit se transmite din generație în generație, am stat de vorbă cu doamna Claudia, care ne-a spus ce face diferența între un cozonac bun și unul de neuitat.

 „Secretul unui cozonac pufos este frământatul și adăugatul untului topit cu răbdare, ușor, în timp ce amestecăm”, spune doamna Claudia.

În prezent, cozonacul a ajuns și în cofetării sub nume precum panettone sau babka.

„Este cozonacul polonez „babka”, cozonacul care are umplutura la exterior. În momentul în care se rulează, ruloul de aluat se crestează pe mijloc și se împletește, cu umplutura în sus. După ce se scoate din cuptor, se însiropează”, explică o doamnă cofetar. 

Astăzi, chiar dacă rețetele s-au schimbat și ingredientele vin din toate colțurile lumii, cozonacul rămâne o tradiție și o legătură între generații.