A murit celebra balerină Maia Plisețkaia

A murit, la 89 de ani, o legendă a baletului rus: Maia Plisețkaia. Directorul Teatrului Balșoi, Vladimir Urin, a anunțat că artista a suferit un atac de cord.

“Doctorii au încercat tot ceea ce era omenește posibil, dar nu au mai putut face nimic”, a spus el.

Maia Plisețkaia s-a alăturat echipei de la Teatrul Balșoi în 1943, iar în 1960 a devenit primă balerină. A fost aclamată în toată lumea pentru rolurile din “Lacul Lebedelor”, din “Frumoasa din Pădurea Adormită” sau din “Carmen”. A avut o carieră neobișnuit de lungă – s-a retras la 65 de ani, cînd a devenit coregrafă.

I s-a interzis pînă în 1959 să facă turnee în străinătate, și avea să deplîngă mai tîrziu “șansele pierdute” din cauza ideologiei comuniste: abia în anii ’70 a putut să colaboreze, pentru scurtă vreme, cu doi coregrafi-vedetă: Roland Petit și Maurice Béjart.

Fiica unor „dușmani ai poporului”

Născută la 20 noiembrie 1925 la Moscova, Maia Plisețkaia e fiica unei actrițe de film mut și a unui inginer care a făcut carieră în diplomație. Grație lui, viitoarea artistă și-a petrecut o parte a copilăriei în Norvegia. Mihail Plisețki a fost executat în 1938, în cadrul „epurărilor” inițiate de Stalin. Mama sa a fost arestată și trimisă într-un lagăr de muncă forțată, apoi exilată în Kazahstan.

Unchiul și mătușa din partea mamei, Asaf și Sulamith Messerer, sunt cei care au salvat-o pe Maia. Angajați ai Teatrului Balșoi, aceștia i-au oferit adăpost și au împiedicat trimiterea sa într-unul dintre orfelinatele în care ajungeau copiii „dușmanilor poporului”.

Sulamith (Mita) Messerer a dus-o pe Maia, la vîrsta de 8 ani, la Academia de Balet a Teatrului Balșoi. Mai tîrziu, relațiile aveau să se răcească: Maia a refuzat să danseze alături de vărul său, Mihail, în „Lacul lebedelor”. Totuși, unchiul Asaf a însoțit-o pe Maia Plisețkaia într-un turneu în Statele Unite, cînd celebra balerină trecuse de 60 de ani.

A dansat pentru Stalin

Educată în spiritul baletului clasic, a început să se evidențieze încă din adolescență, iar în 1949 a dansat în prezența lui Iosif Vissarionovici Stalin, care aniversa împlinirea a 70 de ani. “Eram îngrozită la gîndul că va trebui să-l privesc în ochi”, a povestit Maia în autobiografia sa.

“Dar cînd mi-am văzut numele în depeșele agenției oficiale de presă, TASS, am simțit o mare ușurare: m-am gîndit că, poate, aveam să capăt un strop de libertate artistică”.

Printre cei aflați cu acea ocazie în public se număra și liderul comunist chinez Mao Zedong.

Posibilitatea de a lua parte la turnee în străinătate, obținută în 1959, nu a pus însă capăt umilințelor. Birocrații sovietici care însoțeau artiștii le-au confiscat aproape toate cîștigurile. “Mulți balerini au supraviețuit cu mîncare pentru animale – era ieftină și plină de vitamine”, a dezvăluit Maia Plisețkaia. Restricțiile vizau și spectacolele propriu-zise: balet clasic și nimic altceva. “Făcusem tot ceea ce se putea face în baletul clasic. Visam cu ochii deschiși la altceva, dar în acea perioadă era pur și simplu imposibil”.

În 1988, cînd ideologia sovietică începuse să se mai relaxeze, Maia Plisețkaia a devenit directoarea Baletului Național Spaniol și a început să călătorească în toată lumea. Cel mai apropiat partener i-a fost soțul, compozitorul Rodion Shchedrin. Cei doi s-au stabilit în Germania în 1991, anul în care s-a destrămat URSS. Dar Maia Plisețkaia a fost întotdeauna considerată imaginea Teatrului Balșoi și a rămas devotată acestei instituții.

În autobiografia publicată în 1994, celebra balerină spunea că teatrul propriu-zis “este o construcție incredibilă: mărimea scenei, unghiul la care a fost construită ea! Nu știu din ce fel de lemn sunt scîndurile, dar scena aceea e o trambulină. Am dansat pe toate marile scene ale lumii – pot spune cu toată hotărîrea că cea de la Balșoi este cea mai bună”.

[jwplayer mediaid=”35766″]