Culorile în vestimentaţie

Culorile, fac parte din viaţa noastră de zi cu zi. Sunt reponsabile de trasmiterea unor senzaţii şi chiar de trezirea anumitor amintiri. În funcşie de cum sunt asociate ele ne influenţează starea de spirit. europafm.ro vă prezintă semnificaţia culorilor în diferite culturi şi cum trebuie ele asociate la diferite ocazii.

Semnificaţiile culorilor nu ţin doar de percepţia personală, ci ele au şi o însemnătate culturală.

De exemplu, în America, negrul este nuanţa pe care ar trebui să o etalezi la un deces, o înmormântare, în timp ce nuanţa alb semnifică puritate.

În acelaşi timp, un costum negru poate fi purtat şi la un interviu pentru un obţinerea unui loc de muncă.

De asemenea, albastrul este asociat cu sentimentul de stabilitate şi de incredere.

În Orient, lucrurile stau invers, şi anume, negrul este asociat cu moartea.

În cultura din vest, movul şi auriul sunt asociate cu bunăstare şi opulenţa.

Roşul, albul şi albastru semnifică patriotism şi conservatorism.

Verdele a devenit emblema spiritului ecologist. Este totodată asociat cu banii (cred că toată lumea cunoaşte expresia tipic americană de "verzişori").

Culorile sunt asociate şi cu anumite sărbători, în cultura americană, cum ar fi Ziua Recunoştinţei (roşu, portocaliu, galben, maro), Halloweenul (portocaliu şi negru), Crăciunul (roşu şi verde) şi Paştele (mov şi galben).

Trebuie menţionat faptul că, culorile dobăndesc noi valenţe în funcţie de combinaţia în care se utilizeză.

Spre exemplu, albastru cu roşu, alb şi gri semnifică stabilitate, conservatorism, galben cu maro, orange şi verde reprezintă natura, pământul, albastru apă şi frig, iar combinaţia culorilor primare, roşu, albastru şi galben semnifică voia bună, fericire.

Interesant este şi codul culorilor în cultura Zulu (Africa).

În ceea ce priveşte statutul social al unui membru al acestui trib, acesta este dat de culorile şi forma mărgelelor purtate.

Mărgele se poartă în jurul gâtului sau în jurul capului.

Cele care explică unui bărbat statutul social al unei femei sunt rudele acesteia. Modelul şi culoarea mărgelelor pot oferi, de asemenea, informaţii privind regiunea din care face parte femeia.

Ca şi formă se foloseşte tringhiul, iar numărul de culori este de maxim şapte. Cele 3 laturi ale triunghiului reprezintă componenţa familiei, mama, tata şi copilul.

Dacă vârful acestuia este îndreptat în jos, înseamnă că bărbatul este necăsătorit în timp ce triunghiul cu îndreptat în sus, semnifică faptul că femeia respectivă este necăsătorită.

Dacă bărbatul este căsătorit, atunci el va purta două triunghiuri unite la vârf, în formă de clepsidră, iar în cazul femeilor, cele două triunghiuri sunt unite la bază, în formă de diamant.

Mărgelele pot fi întâlnite în culori, ca negru, albastru, galben, verde, roz, roşu şi alb.

Albul semnifică puritate şi dragoste spirituală.

Albastru, albul şi negru sunt folosite pentru a desemna o persoană căsătorită.

În ceea ce priveşte cultura asiatică, culorile au o altă însemnătate Spre exemplu:

• Roşul - bucurie, căsătorie, prosperitate
• Rozul - căsătoria
• Verdele - eternitate, familie, armonie, sănătate
• Albastru - bogăţie, autocultivare a intelectului
• Mov - bogăţie
• White - familie, căsătorie, doliu, pace, puritate.
• Auriu - forţă, bogăţie
• Gri - călătorie
• Negru - maleficul, cunoaştere, penitenţă, autocultivare a intelectului.

Cele cinci culori de bază din cultura chineză sunt roşu (foc, corespunde punctului tradiţional cardinal chinez Sud), negru (apă, corespunde punctului tradiţional cardinal chinez Nord), verde (lemn, natură, culoarea primăverii, corespunde punctului tradiţional cardinal chinez Est), alb (metal, corespunde punctului tradiţional cardinal chinez Vest) şi galben (pământ, corespunde punctului tradiţional cardinal Centru).

Cultura tradiţională chineză denumea 5 puncte cardinale : Est, Vest, Nord, Sud şi Centru.

Termenul chinez Ts'ing descrie o particularitate a culorilor, în special a culorilor verde şi albastru.

Paralel cu acest termen, se mai folosesc şi denumirile Lu pentru verde şi Lan pentru albastru.

Termenul de T'sing implică ideea de puritate şi strălucire şi semnifică tot ceea ce este pur, blând, strălucitor, clar şi fin.

În momentul în care acest termen este asociat unei culori, acesta reprezintă latura activă, dinamică a culorii.

Spre exemplu, Lu şi Lan reprezintă latura statică a verdelui şi albastrului,un simplu aranjament geometric al acestora în timp ce Ts'ing semnifică mişcarea.

Albastru şi verdele sunt duali, dar niciodată în dualitate.

Şi în astrologie, culorile sunt semne distinctive ale zodiilor. Spre exemplu, roşu pentru Berbec, roşu-portocaliu pentru Taur, portocaliu pentru gemeni,

galben-portocaliu pentru Rac, galben pentru Leu, galben-verzui pentru Fecioară, verde pentru Balanţă, turcoaz pentru Scorpion, albastru pentru Săgetor, albastru indigo pentru Capricorn şi violet pentru Peşti.

În cultura islamică, semnificaţia culorilor se bazează pe dualitatea dintre lumină şi umbră.

Lumina şi umbra semnifică alegerile latente ale arhetipurilor divine.

Denumirea în arabă a nuanţei alb, "rang", exprimă frumuseţe, strălucire, putere şi binefacere.

Sistemul islamic de culori este repartizat pe două niveluri: pe primul nivel se regăsesc sistemul de 3 culori şi cel de 4 culori, independent unul de celălalt, pe cel de-al doilea nivel, un sistem de şapte culori, format din cel de trei culori şi cel de patru, iar pe cel de-al treilea nivel, un sistem de 28 de culori, o repetare de patru ori a sistemului de şapte culori.

Sistemul de trei culori include albul, negrul şi culoarea santalului.

Albul este culoarea soarelui, divinităţii.

Negrul face parte din emanaţia divină şi reprezintă calitatea divinităţii de a se ascunde pe ea insăşi.

Cea de-a treia culoare, cea a santalului, este una neutră spre deosebire de cele enumerate mai devreme şi reprezintă lumea, esenţa.

Sistemul celor patru culori, este bazat pe contrarii.

Acesta conţine roşu, galben, verde şi albastru, atribuite unui element.

Spre exemplu, roşul reprezintă focul, galbenul aerul, verdele apa şi albastrul pământul.

Fiecărui element îi sunt atribuite două calităţi. Focul este cald şi uscat, aerul este cald şi umed, apa este umedă şi rece, iar pământul este rece şi uscat.

Dacă vom combina cele două sisteme de mai sus, va reieşi sistemul cu şapte culori.

Fiecare culoare poate fi atribuită uneia dintre cele şapte planete vizibile de pe Terra.

Acest sistem are la bază pe cel egiptean.

Negrul semnifică planeta Saturn, galbenul Soarele, verdele Luna, roşul Marte, albastrul Mercur, albul Venus şi culoarea santalului Jupiter.

Aceste şapte planete corespund celor şapte profeţi (Adam, Noah, Abraham, Moise , David, Iisus şi Mohammed) şi celor şapte metale: plumb, fier, cositor, aur, cupru, mercur şi argint.

În religia catolică, culorile au o însemnăte mai specială.

Dacă ne uităm la vestimentaţia unui preot catolic, vom observa că alba, tunica , şi cordonul sunt făcute dintr-o pânză de in de culoare albă.

Planeta şi stola sunt confecţionate din acelaşi material şi pot avea au culori diferite.

Albul este culoarea purităţii şi a inocenţei şi este purtată la sărbătorile Mântuitorului Hristos, ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor care nu sunt martiri.

Roşu simbolizează focul şi sângele. Este culoarea martiriului, a Sfântului Duh, a Crucifixului. Este purtat în cadrul ceremoniilor de Rusalii, la slujbele ce comemorează patimile lui Hristos şi la sărbătorile mucenicilor.

Verdele semnifică viaţa, speranţa. Este purtat duminica, după Epifania Domnului şi după Sfintele Sărbători de Paşte.

Violetul este simbolul seriozităţii şi penitenţei. Este culoarea Postului Naşterii Domnului şi a Postului Mare.

Negrul exprimă doliul, fiind purtat la cerebrările funebre.

Rozul este purtat în cele două duminici din post.

Auriul este permis a fi purtat la celebrări, înlocuind albul, roşul şi verdele, dar niciodată negrul.

Pentru a nu fi imparţiali, ar trebui să ne indreptăm atenţia şi către biserica ortodoxă.

Clerul ortodox poartă două tipuri de veşminte: liturgice (la slujbă) şi neliturgice.

În Biserica Ortodoxă sunt folosite şase culori liturgice: alb, verde, mov, roşu, albastru şi auriu. Recent au început a se folosi şi veşminte de culoare neagră.

În unele locuri mai sunt folosite şi culorile portocaliu şi ruginiu.

Semnificaţia acestor culori este : albul puritate, verde, culoarea vieţii, a Sfântului Duh şi a Sfintei Cruci, mov patima Domnului Iisus Hristos, roşu sângele lui Hristos şi al martirilor, albastru Maica Domnului, auriu bogaţia darurilor Sfântului Duh şi negru este culoarea morţii şi a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde albul este culoarea Adormirii.

Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă şi cele influenţate de tradiţia ei, culorile veşmintelor şi nu numai, pentru diferitele sărbători sunt următoarele:

• La Praznicele Mântuitorului, la Sfinţii Profeţi, la Sfinţii Apostoli şi la Sfinţii Ierarhi: auriu şi galben de toate nuanţele
• La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) şi la Sfintele Fecioare: albastru deschis şi alb
• La Praznicele Sfintei Cruci: mov şi roşu închis
• La Sfinţii Mucenici: roşu (În Sfânta şi Marea Joi se poartă veşminte liturgice de culoarea roşu închis chiar dacă biserica este înveşmântată în negru, iar masa Sfântului Altar se împodobeşte în alb, ca semn de aducere aminte a feţei de masă folosită la Cina cea de Taină.)
• La Sfinţii Cuvioşi, Asceţi şi Nebuni pentru Hristos, Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh şi Sfânta Treime: verde
• În Posturi: albastru închis, mov, verde închis, roşu închis şi negru.
• În Postul Sfintelor Patimi veşminte purtate sunt cele e culoare negră Sâmbetele şi Sărbătorile mari din Postul Mare veşmintele sunt negre, cu ornamente aurii şi nu numai şi de alte culori.
• Albul este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Faţă şi Învierii Domnului şi până la odovania lor.