Impresii de călătorie: Santiago de Chile

Dacă un asiatic ar vizita Santiago ar spune că este un oraş mediu ca mărime, dacă un roman ar vizita Santiago ar spune că este un oraş mare, însă chilienii spun despre capitala lor că este uriaşă. Şi au dreptate: opt milioane de locuitori cu tot cu suburbiile, din 16 milioane de locuitori câţi are Chile în total.

Santiago de Chile nu este un oraş spectaculos şi 2-3 zile aici sunt suficiente pentru a-ţi face o idee. Este un oraş plăcut pentru a simţi spiritul chilienilor, pentru a te bucura de calmul lor sau pentru a rămâne uimit de numarul mare de copii şi de tineri de pe străzi.

Am ajuns în Santiago în ziua de 31 decembrie, iar lumea se pregătea de Revelion. Se pregătea e mult spus pentru că magazinele au rămas deschise până pe la 6 seara şi nimic din oraş nu părea să anunţe că în câteva ore se schimbă anul. Mai ales căldura de peste 30 de grade, care pe un european ca mine mă lasa uşor confuz la sfârşitul lui decembrie.

Revelionul l-am petrecut cu aproape un milion de oameni pe străzile din centrul oraşului Santiago, în Piata Constituţiei din faţa palatului prezidential La Moneda. Istoria palatului prezidential este una legată mai mult de momente dureroase din memoria colectiva chiliană, însa aşa cum şi românii sărbătoresc revelionul în faţa Palatului Parlamentului, cladirea de suflet a regimului comunist, şi chilienii sărbătoresc în Piaţa Constituţiei din faţa palatului La Moneda. Spun asta deoarece palatul este locul punctului culminant al loviturii de stat prin care a fost înlăturat de la putere Salvador Allende, fapt ce a permis generalului Pinochet să preia puterea şi să instaureze unul dintre cele mai dure regimuri militare din istorie.

În Chile petardele sunt interzise, motiv pentru care distracţia chilienilor în noaptea de Revelion a fost maximă cu pălării colorate, peruci din beteală, lenjerie intimă galbenă purtată la vedere şi mult confetti.

Santiago este un oraş liniştit şi sigur, iar viaţa calmă a locuitorilor de aici este zdruncinată doar de cutremurele mari care se întâmplă destul de des. Chile este totuşi cel mai dezvoltat stat din America de Sud, de aceea şi statul acorda o importanţă deosebită prevenirii producerii de victime în urma cutremurelor. În Santiago există norme stricte de construcţie, nu sunt exagerat de mulţi zgârie-nori, structurile de rezistenţă ale blocurilor sunt deseori verificate de specialişti, iar investiţiile în know-how pentru salvarea vieţilor în urma calamităţilor naturale dau şi roade - de exemplu la ultimul cutremur puternic, în februarie 2010, numărul victimelor a fost relativ redus (700 persoane) comparativ cu alte zone ale globului unde s-au produs cutremure de aceeaşi magnitudine, iar numărul de victime mult mai mare.

Calatoria mea a continuat cu oraşul Valparaiso şi staţiunea de la Oceanul Pacific, Vina del Mar, despre care vă voi povesti în articolul urmator.

Mai multe impresii de călătorie puteţi citi pe www.RazvanPascu.ro