Gândirea productivă - Amânarea judecăţii

Geniile creează foarte mult deoarece gândesc productiv, iar productivitatea gândirii înseamnă generarea de idei multiple.

Încă din anii '60 s-a ajuns la concluzia că inteligenţa şi creativitatea sunt lucruri diferite. Un individ poate fi creativ, dar nu foarte inteligent, sau, din contră, poate fi deosebit de inteligent, dar nu foarte creativ.

Nu trebuie să te încadrezi în categoria geniilor, însă poţi profita de experienţa lor.

Michael Michalko scrie în cartea "Secretele creativităţii" despre modul de a gândi al celor care s-au impus de-a lungul timpului prin ideile lor, familiarizându-vă cu mecanismele logice de soluţionare a problemelor, pe care le foloseau Albert Einstein, Charles Darwin, Leonardo da Vinci, Sigmund Freud, Picasso, Thomas Alva Edison, Wolfgang Amadeus Mozart, Louis Pasteur, Galileo Galilei, Alexander Graham Bell, Aristotel, Michelangelo, Johann Sebastian Bach, Walt Disney şi multe alte personalităţi.

Michael Michalko, unul dintre cei mai apreciaţi experţi în domeniul creativităţii, vă va arăta că, de obicei, când aveţi de rezolvat o problemă căutaţi o soluţie verificată în trecut. Pe de altă parte, vă va demonstra că geniile nu gândesc prin imitaţie, altfel spus reproductiv, ci gândesc în mod productiv. Când au de rezolvat o problemă, verifică în câte moduri o pot privi, cum o pot regândi, câte soluţii diferite pot găsi pentru ea. Reuşesc, astfel, să descopere mai multe soluţii, unele dintre ele total diferite de cele clasice, obişnuite, altele pur şi simplu unice.

Geniile creează foarte mult deoarece gândesc productiv.

Productivitatea gândirii înseamnă generarea de idei multiple. Pentru a gândi productiv este nevoie să ne organizăm gândirea după nişte principii pe care le voi numi "axa nordului", după standardul clasic de orientare. Busola indică nordul, iar girocompasul arată "adevăratul nord", ghidând navele. Numai organizându-vă gândirea după principiul axei nordului veţi ajunge să produceţi idei valoroase. Aceste principii sunt solide, persistente, atemporale.

Principiile axei nordului pentru o gândire creativă sunt:

- Amânaţi judecata atunci când generaţi idei.

- Generaţi cât mai multe idei.

- Notaţi ideile pe măsură ce le produceţi.

- Elaboraţi idei noi sau îmbunătăţiţi-le pe cele vechi.

Atunci când căutaţi idei, singur sau în grup, este foarte important să nu judecaţi, să nu evaluaţi, să nu criticaţi ideile pe măsură ce le generaţi. Nimic nu ucide creativitatea mai repede decât gândirea critică.

"Amânaţi judecata atunci când generaţi idei" - Este greu să respectăm acest principiu, deoarece am fost educaţi să fim critici, să judecăm rapid orice idee sau soluţie nouă. Este specific fiinţei umane să încerce să găsească soluţii şi să descopere în acelaşi timp şi motivele pentru care soluţiile respective nu sunt valabile. Este ca şi cum aţi conduce o maşină ţinând piciorul în acelaşi timp pe frână şi pe acceleraţie.

Atunci când căutăm idei, cea mai mare parte a timpului o petrecem imaginându-ne de ce nu pot fi aplicate ideile respective, în loc să continuăm să generăm cât mai multe idei cu putinţă. Este mai simplu să criticăm decât să aducem idei noi.

Problemele apar atunci când ne grăbim să criticăm o idee prea repede şi o eliminăm înainte de a avea timp să analizăm implicaţiile ei.

În poza ce ilustrează acest articol avem o imagine a modului în care ar trebui să ne ordonăm ideile pentru a fi productivi.

În general, unei persoane îi vine în minte ideea A şi o elimină imediat ca fiind nefondată. Apoi îi vine în minte ideea B şi o elimină, la fel procedează cu ideea C. Într-un final, se gândeşte la ideea D, o soluţie simplă, tradiţională, verificată deja de experienţele personale ale persoanei care o gândeşte, o idee sigură.

Aici se opreşte şirul gândirii. Conform acestui model, se nasc foarte puţine idei noi, iar mintea este orientată spre soluţii sigure, clasice, neproductive.

Diagrama din poză reprezintă procesul de gândire al unei persoane ce nu evaluează ideile pe măsură ce le generează. Persoana respectivă poate astfel să gândească liber, fără obstacole, să combine idei şi să creeze soluţii noi, până o găseşte pe cea bună, până ce descoperă "Ideea". Gândirea lipsită de judecăţi de valoare este dinamică, este curgătoare. Ideile decurg una din cealaltă, fiecare aduce cu sine o alta, posibilităţile sunt multiple.

Francis Darwin admira capacitatea tatălui său, Charles Darwin, de a se abţine din a judeca multiplele teorii la care se gândea, teorii neverificate de realitate, dar pe care colegii săi le înlăturau rapid ca fiind nefondate, deci nedemne de a fi luate în seamă. Pe lângă o imaginaţie bogată avea şi această mare calitate de a putea lua în seamă ceea ce era apreciat drept nesemnificativ de către ceilalţi.

Colegii săi comparau imediat ideile şi teoriile noi cu experienţele deja trăite, înlăturând rapid tot ceea ce nu se încadra în schema clasică. Darwin, însă, acorda atenţie fiecărei idei, pentru a vedea unde duce, care îi este finalitatea. Gândirea colegilor era statică, pe când a sa era dinamică, fluidă. Teoria evoluţiei a fost tocmai rezultatul analizei ideilor pe care ceilalţi le catalogaseră drept "experimente stupide".