La sfârşitul anilor '90, romii din Kosovo au fugit din calea bombardamentelor. Sute de mii au ajuns astfel în Germania.

Acum însă autorităţile germane îi trimit cu forţa înapoi.

Emini este un tânăr rom, ce se teme că mama sa va fi deportată din Germania, în Kosovo. După ce a început războiul în Kosovo, familia sa a fugit, ajungând să se refugieze în Germania.

Se întâmpla în anul 2000.

Acum, autorităţile din Germania au încheiat un acord cu noul stat format, Kosovo, pentru ca romii să se întoarcă înapoi. Şi asta după ani petrecuţi în Germania, în care şi-au întemeiat familii.

Există două căi - fie pleacă de bună voie şi intră într-un program prin care sunt sprijiniţi timp de şase luni să se integreze în Kosovo, fie sunt deportaţi. În ultimul caz, autorităţile trimit o scrisoare familiei prin care este anunţată că trebuie să părăsească teritoriul Germaniei.

"Pe la 2-3 noaptea poliţia apare la uşă şi le acordă cam 20 de minute, cel mult jumătate de oră să-şi adune lucrurile de care au nevoie, dar cel mult 20 de kilograme şi sunt dusi la aeroport.", spune Emini.

În fiecare lună cel puţin o familie este urcată în avion şi trimisă înapoi în Kosovo. Acolo însă nu mai găsesc nimic, casele le-au fost distruse în urma bombardamentelor, iar populaţia majoritară este ostilă.

Emini a mers să vadă cum trăiesc acum romii care ajung din Germania: "E foarte trist, am vizitat mulţi tineri care au fost deportaţi în Kosovo, chiar şi copii care au fost născuti aici în Germania. Pentru ei e un şoc, e o altă ţară, iar statul ăsta, Kosovo, se află în plin proces de a afla ce înseamnă să fii o ţară."

Alle bleiben!

Emini face parte dintr-o organizaţie din Germania care încearcă să împiedice aceste deportari, Alle Bleiben!, în traducere Cu toţii rămânem!. Membrii ei reuşesc să afle din timp de anumite familii care urmează a fi deportate şi fac tot ce este posibil ca acestea să rămâna în Germania.

"Adunăm actele lor, încercăm să le aflăm povestea, de câţi ani stau în Germania, câţi copii au, dacă cineva este bolnav şi apoi lucrăm la caz. Dacă cineva este bolnav, încercăm să obţinem acte medicale care să arate că persoana respectivă nu poate zbura sau că trebuie să rămână în Germania pentru a primi tratament. Lucrăm şi cu avocaţi. Dar dacă nu e timp şi nici avocaţii nu pot face nimic, încercăm să ascundem familia. De cele mai multe ori cerem sprijinul bisericii. Vorbim cu preoţii şi familia aflată în pericol de a fi deportată este primită în biserică. Poliţia nu poate intra acolo. Apoi începem din nou să vorbim cu avocaţi, facem petiţii, chiar vorbim cu membri ai partidelor, cu profesori şi facem o acţiune publică."

O asemenea acţiune a avut loc luna aceasta în Hanovra. În cadrul unui proiect european, "Înţelegem trecutul-modelăm viitorul", într-o piaţa de acolo s-au adunat tineri romi şi neromi din Ucraina, România, Republica Moldova, Serbia, Spania şi Germania. Au afişat bannere, au cântat, au imparţit pliante, au strâns semnături pentru susţinerea cauzei romilor şi au vorbit despre efectele discriminării.

Vicente Rodriguez Fernandez, din Spania, este unul dintre ei: "Este important să ştim că agresiunile împotriva romilor se întâmplă peste tot în Europa. Totul vine din istorie. În Spania, de-a lungul anilor, romii au fost deportaţi, exterminaţi, înrobiţi. Vă cer acum să spunem stop acestui sistem!"

In piaţa din Hanovra o familie de romi - părinţii şi fiica lor - priveau dintr-un colţ manifestarea. Au fugit din Kosovo în Germania acum 20 de ani. Mejreme de 14 ani, se teme că va ajunge să trăiască într-o ţară pe care nu o cunoaşte deloc: "Guvernul vrea ca noi să părăsim Germania, însă noi nu vrem acest lucru. Am 14 ani, iar familia mea trăieşte aici de aproape 20 de ani. Toată familia noastră se afla aici şi in Elvetia, nu avem nimic în Kosovo".

Esat Bahrami, membru al organizaţiei Alle bleiben!, este unul dintre romii care au fugit din Kosovo.

"Familia mea trăia în Mitrovita, acum nu mai e nimic acolo…totul e distrus".

El compară situaţia de acum cu Holocaustul, în timpul căruia romii au fost şi ei persecutaţi. "Asistăm la o nouă formă a Holocaustului, oamenii care sunt trimişi înapoi trăiesc fără electricitate, fără apă. Au o singură şansă să supravieţuiască, să caute în gunoaie, metale sau plastic pe care să le vândă pentru a face rost de bani, să poată supravieţui".

Povestea unui supravieţuitor

Franz Rosenberg, de 84 de ani, este un supravieţuritor al Holocaustului. Este de etnie sinti. Romii sinti sunt pe teritoriul Germaniei de mai bine de 400 de ani.

În cadrul proiectului "Înţelegem trecutul-modelăm viitorul", el a fost invitat să vorbească despre ororile prin care a trecut.

La 15 ani a fost dus la Auschwitz. I-a rămas în minte ziua în care a intrat pe poarta lagărului: "Am văzut părul mamei mele, coada îi fusese retezată şi am zărit-o pe jos. Am vrut să o ridic, însa un gardian m-a lovit atât de tare încât m-am izbit cu capul de un perete. Am încercat să mă apăr, însă m-a lovit din nou, peste mâini. În fiecare zi veneau transporturi cu oameni din alte ţări, România, Bulgaria. Când lagărul devenea neîncăpător, oamenii care erau aproape de moarte erau duşi la un crematoriu. Dar şi acesta a devenit neîncăpător, aşa că oamenii erau strânşi în grămezi, puneau benzină şi le dădeau foc. Ciorile veneau şi se hrăneau cu carnea oamenilor. Sute de oameni erau arşi zilnic."

"Înţelegem trecutul-modelăm viitorul", poate că acum numele proiectului în care sunt implicate mai multe state europene capătă mai mult sens.

Proiectul a fost realizat în colaborare cu mai multe ONG-uri: Rome Center Göttingen, din Germania, Policy Center for Roma and Minorities, din România, World Begins With You - Ucraina, Porojan - Republica Moldova, Terni Kalo, din Spania şi and Romski Klub-Subotica din Serbia.

Ascultaţi un reportaj realizat de Elena Tudor în Germania.